Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«mpov─ârare

├ÄMPOV─éR├ü, ├«mpov─ârez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A pune o povar─â pe cineva sau a lua asupra sa o povar─â, a (se) ├«nc─ârca din greu; a (se) ├«ngreuna. ÔÇô ├Än + povar─â.
├ÄMPOV─éR├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpov─âra. ÔÇô V. ├«mpov─âra.
├ÄMPOV─éR├ü, ├«mpov─ârez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A pune o povar─â pe cineva sau a lua asupra sa o povar─â, a (se) ├«nc─ârca din greu; a (se) ├«ngreuna. ÔÇô ├Än + povar─â.
├ÄMPOV─éR├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpov─âra. ÔÇô V. ├«mpov─âra.
├ÄMPOV─éR├ü, ├«mpov─ârez, vb. I. Tranz. A ├«nc─ârca cu o povar─â, a ap─âsa peste m─âsur─â; a cople╚Öi; a ├«ngreuia. (Fig.) De mici copii ne fereca╚Ťi, Cu munci de iad ne-mpov─âra╚Ťi ╚śi r├«de╚Ťi voi cei nendura╚Ťi De pl├«ngerile noastre. NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 48. Nu te teme, c─â... vei scoate-o la c─âp─ât├«i bun ╚Öi slujba cu care te-a ├«mpov─ârat ├«mp─âratul. ISPIRESCU, L. 27.
├ÄMPOV─éR├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mpov─âra; ├«ngreuiere, ap─âsare. Marii boieri, lacomi de bani, se ├«n╚Ťeleg cu domnii fanario╚Ťi pentru ├«mpov─ârarea ╚Ť─âr─ânimii. IST. R.P.R. 283.
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărắrii
├«mpov─âr├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpov─âr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpov─âre├íz─â
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărării
ÎMPOVĂRÁ vb. 1. a încărca, a îngreuia, a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. v. copleși. 3. v. oprima.
ÎMPOVĂRÁ vb. v. însărcina.
ÎMPOVĂRÁRE s. încărcare, îngreuiere, îngreunare. (~ spinării unui cal.)
A ├«mpov─âra Ôëá a despov─âra, a u╚Öura
A ├ÄMPOV─éR├ü ~├ęz tranz. ╚Öi fig. A face s─â se ├«mpov─âreze. ~ cu griji. /├«n + povar─â
A SE ├ÄMPOV─éR├ü m─â ~├ęz intranz. ╚Öi fig. A purta multe poveri; a ├«nc─ârca. /├«n + povar─â
împovărà v. a încărca cu poveri, a copleși.
├«mpov─âr├ęz v. tr. (d. povar─â). ├Äncarc mult, pun mar─ş greut─â╚Ť─ş deasupra: a ├«mpov─âra caru cu f─â─şn─â.
împovăra vb. v. ÎNSĂRCINA.
ÎMPOVĂRA vb. 1. a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.) 3. a asupri, a exploata, a împila, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
ÎMPOVĂRARE s. îngreunare. (~ spinării unui cal.)

împovărare dex online | sinonim

împovărare definitie

Intrare: împovăra
împovăra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împovărare
împovărare substantiv feminin