Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«mpotrivit

├ÄMPOTRIV├Ź, ├«mpotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune ├«mpotriv─â; a se opune. ÔÇô Din ├«mpotriv─â.
├ÄMPOTRIV├ŹT, -─é, ├«mpotrivi╚Ťi, -te, adj. (├Änv., rar) Opus, contrar. ÔÇô V. ├«mpotrivi.
├ÄMPOTRIV├Ź, ├«mpotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune ├«mpotriv─â; a se opune. ÔÇô Din ├«mpotriv─â.
├ÄMPOTRIV├ŹT, -─é, ├«mpotrivi╚Ťi, -te, adj. (├Änv., rar) Opus, contrar. ÔÇô V. ├«mpotrivi.
├ÄMPOTRIV├Ź, ├«mpotrivesc, vb. IV. Refl. (Construit de obicei cu dativul) A se pune ├«mpotriv─â, a se opune, a fi contra. Nu i se putea ├«mpotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. Cine poart─â arme s─â se ├«mpotriveasc─â... Cei slabi, b─âtr├«nii, femeile, copiii s─â se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. Tat─â-t─âu s-a ├«mpotrivi ╚Öi n-a vrea s─â te lase. CREANG─é, P. 191. ╚śtii tu c─â nu m─â ├«mpotrivesc ╚Ťie niciodat─â. EMINESCU, N. 18.
├ÄMPOTRIV├ŹT, -─é, ├«mpotrivi╚Ťi, -te, adj. (Neobi╚Önuit) Opus, contrar. Cardinalul ├«n tab─âra sa adun─â pe l├«ng─â sine senatul ╚Öi al╚Ťi oameni ├«ncerca╚Ťi, spre a se sf─âtui cum s─â poarte mai bine r─âzboiul. P─ârerile fur─â ├«mpotrivite. B─éLCESCU, O. II 237.
!├«mpotriv├ş (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«mpotriv├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«mpotrive├í; conj. prez. 3 s─â se ├«mpotrive├ísc─â
├«mpotriv├ş vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mpotriv├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mpotrive├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpotrive├ísc─â
├ÄMPOTRIV├Ź vb. 1. a se opune, (pop.) a se ├«ncontra, (├«nv. ╚Öi reg.) a se potrivi, (├«nv.) a se ├«mponci╚Öa, a se ├«ncurmezi╚Öa, a se seme╚Ťi. (S-a ~ acestor m─âsuri abuzive.) 2. v. rezista.
├ÄMPOTRIV├ŹT adj. v. advers, contrar, dimpotriv─â, opus, potrivnic.
A SE ├ÄMPOTRIV├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A opune rezisten╚Ť─â. ~ du╚Ömanului. 2) A fi ├«mpotriv─â; a nu c─âdea de acord, ripost├ónd; a se opune. Se ~e╚Öte oric─ârui abuz. /Din ├«mpotriv─â
├«mpotriv├Č v. a se pune ├«mpotriv─â.
├«mpotriv├ęsc v. tr. (d. potriv─â). Opun. V. refl. M─â opun, rezist. ÔÇô Vech─ş m─â protivesc: Dumneze┼ş trufa╚Öilor protive╚Öte-se (Ps. S. 173, 5).
├ÄMPOTRIVI vb. 1. a se opune, (pop.) a se ├«ncontra, (├«nv. ╚Öi reg.) a se potrivi, (├«nv.) a se ├«mponci╚Öa, a se ├«ncurmezi╚Öa, a se seme╚Ťi. (S-a ~ acestor m─âsuri abuzive.) 2. a rezista, (├«nv.) a (se) nevoi. (S-a ~ p├«n─â la ultimul om.)
împotrivit adj. v. ADVERS. CONTRAR. DIMPOTRIVĂ. OPUS. POTRIVNIC.

împotrivit dex online | sinonim

împotrivit definitie

Intrare: împotrivi
împotrivi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: împotrivit
împotrivit