Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«mpotrivire

├ÄMPOTRIV├Ź, ├«mpotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune ├«mpotriv─â; a se opune. ÔÇô Din ├«mpotriv─â.
├ÄMPOTRIV├ŹRE, ├«mpotriviri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«mpotrivi ╚Öi rezultatul ei; opozi╚Ťie, rezisten╚Ť─â, opunere, ├«mpotriveal─â. ÔÇô V. ├«mpotrivi.
├ÄMPOTRIV├Ź, ├«mpotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune ├«mpotriv─â; a se opune. ÔÇô Din ├«mpotriv─â.
├ÄMPOTRIV├ŹRE, ├«mpotriviri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«mpotrivi ╚Öi rezultatul ei; opozi╚Ťie, rezisten╚Ť─â, opunere, ├«mpotriveal─â. ÔÇô V. ├«mpotrivi.
├ÄMPOTRIV├Ź, ├«mpotrivesc, vb. IV. Refl. (Construit de obicei cu dativul) A se pune ├«mpotriv─â, a se opune, a fi contra. Nu i se putea ├«mpotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. Cine poart─â arme s─â se ├«mpotriveasc─â... Cei slabi, b─âtr├«nii, femeile, copiii s─â se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. Tat─â-t─âu s-a ├«mpotrivi ╚Öi n-a vrea s─â te lase. CREANG─é, P. 191. ╚śtii tu c─â nu m─â ├«mpotrivesc ╚Ťie niciodat─â. EMINESCU, N. 18.
├ÄMPOTRIV├ŹRE, ├«mpotriviri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«mpotrivi ╚Öi rezultatul ei; opozi╚Ťie, rezisten╚Ť─â. De ce s-a l─âsat adus─â aici f─âr─â ├«mpotrivire? DUMITRIU, N. 134. La ├«nceput lelea Ileana ├«nt├«mpinase... oarecare ├«mpotrivire. SADOVEANU, N. F. 139. Ai voit s─â m─â cerci de-oi putea ├«nvinge toate ├«mpotrivirile, ca s─â ajung p├«n─â la tine? ALECSANDRI, T. 205. ÔŚŐ Fig. Vedeau plugurile s─âlt├«nd u╚Öor, smuncindu-se la ├«mpotrivirea gliei uscate. CAMILAR, TEM. 330.
!├«mpotriv├ş (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«mpotriv├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«mpotrive├í; conj. prez. 3 s─â se ├«mpotrive├ísc─â
├«mpotriv├şre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. ├«mpotriv├şrii; pl. ├«mpotriv├şri
├«mpotriv├ş vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mpotriv├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mpotrive├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpotrive├ísc─â
├«mpotriv├şre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. ├«mpotriv├şrii; pl. ├«mpotriv├şri
├ÄMPOTRIV├Ź vb. 1. a se opune, (pop.) a se ├«ncontra, (├«nv. ╚Öi reg.) a se potrivi, (├«nv.) a se ├«mponci╚Öa, a se ├«ncurmezi╚Öa, a se seme╚Ťi. (S-a ~ acestor m─âsuri abuzive.) 2. v. rezista.
├ÄMPOTRIV├ŹRE s. opozi╚Ťie, opunere, rezisten╚Ť─â, (├«nv.) ├«mponci╚Öare, ├«mpotriveal─â, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A ├«nt├ómpinat o d├órz─â ~.)
├Ämpotrivire Ôëá ne├«mpotrivire
A SE ├ÄMPOTRIV├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A opune rezisten╚Ť─â. ~ du╚Ömanului. 2) A fi ├«mpotriv─â; a nu c─âdea de acord, ripost├ónd; a se opune. Se ~e╚Öte oric─ârui abuz. /Din ├«mpotriv─â
├«mpotriv├Č v. a se pune ├«mpotriv─â.
├«mpotrivire f. opozi╚Ťiune, rezisten╚Ť─â.
├«mpotriv├ęsc v. tr. (d. potriv─â). Opun. V. refl. M─â opun, rezist. ÔÇô Vech─ş m─â protivesc: Dumneze┼ş trufa╚Öilor protive╚Öte-se (Ps. S. 173, 5).
├«mpotriv├şre f. Opozi╚Ťiune, rezisten╚Ť─â.
├ÄMPOTRIVI vb. 1. a se opune, (pop.) a se ├«ncontra, (├«nv. ╚Öi reg.) a se potrivi, (├«nv.) a se ├«mponci╚Öa, a se ├«ncurmezi╚Öa, a se seme╚Ťi. (S-a ~ acestor m─âsuri abuzive.) 2. a rezista, (├«nv.) a (se) nevoi. (S-a ~ p├«n─â la ultimul om.)
├ÄMPOTRIVIRE s. opozi╚Ťie, opunere, rezisten╚Ť─â, (├«nv.) ├«mponci╚Öare, ├«mpotriveal─â, potrivire, potrivnicie, priclnuire. (A ├«nt├«mpinat o d├«rz─â ~.)
├ÄMPOTRIVIRE. Subst. ├Ämpotrivire, ├«mpotriveal─â (rar), ├«mponci╚Öare (├«nv.), opunere, potrivnicie, opozi╚Ťie, rezisten╚Ť─â, frond─â (fig.), ├«ncontrare (pop.); ├«mpiedicare (fig.), st─âvilire (fig.), z─âd─ârnicire. Neascultare, nesupunere, recalcitran╚Ť─â, refractarism (rar); neconformism, nonconformism. Dezaprobare, reprobare, reproba╚Ťiune (rar), oprobriu (livr.). Obiec╚Ťie; replic─â, ripost─â, reac╚Ťie. Protest, protesta╚Ťie (├«nv.). Contraatac, contraofensiv─â. ├Ämpotrivitor (├«nv.), oponent, opozant. Neascult─âtor; neconformist, nonconformist. Protestatar. Adversar, rival, potrivnic. Adj. ├Ämpotrivit (rar), ├«mpotrivitor (├«nv.), opus, opozit (├«nv.), opozi╚Ťionist, contrar, potrivnic. Neascult─âtor, nesupus, refractar (fig.), recalcitrant; neconformist, nonconformist. Dezaprobator, reprobator. Protestatar. Vb. A se ├«mpotrivi, a sta (a fi, a se pune) ├«mpotriv─â, a se pune (pop.), a se pune de price, a se pune ├«naintea cuiva, a se pune cruce, a se pune ├«n cruci╚Ö (╚Öi-n curmezi╚Ö), a se pune ├«n lungi╚Ö ╚Öi ├«n cruci╚Ö, a se pune cu capul, a sta de-a ponci╚Öul, a se ├«mponci╚Öa (├«nv.), a se opune, a rezista, a opune rezisten╚Ť─â, a ╚Ťine piept, a se ╚Ťine tare, a nu se l─âsa, a nu ceda, a se ├«ncontra (pop.); a ├«mpiedica (fig.), a se pune ├«n calea cuiva sau a ceva, a st─âvili (fig.), a pune stavil─â, a z─âd─ârnici. A nu asculta, a nu da ascultare, a nu se supune. A dezaproba, a reproba, a respinge. A obiecta, a face (a ridica) obiec╚Ťii, a replica, a riposta, a reac╚Ťiona. A protesta, a pune cuv├«nt de ├«mpotrivire. Adv. Contra, contrar, ├«mpotriv─â. V. dezacord, indisciplin─â, negare, obstacol, opozi╚Ťie, r─âzvr─âtire.

împotrivire dex online | sinonim

împotrivire definitie

Intrare: împotrivi
împotrivi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: împotrivire
împotrivire substantiv feminin
  • silabisire: -tri-