Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«mpoporare

├ÄMPOPOR├ü, ├«mpoporez, vb. I. Tranz. (├Änv.) A popula un teritoriu. ÔÇô ├Än + popor.
├ÄMPOPOR├üRE s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a ├«mpopora; populare. ÔÇô V. ├«mpopora.
├ÄMPOPOR├ü, ├«mpoporez, vb. I. Tranz. (Rar) A popula un teritoriu. ÔÇô ├Än + popor.
├ÄMPOPOR├üRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ├«mpopora; populare. ÔÇô V. ├«mpopora.
├ÄMPOPOR├ü, ├«mpoporez, vb. I. Tranz. (Neobi╚Önuit; cu privire la teritorii) A popula. ╚Üara pustiindu-se adese de n─âp─âdirile du╚Öm─âne╚Öti, domnii o ├«mpoporau cu prin╚Öii ce luau de la vecinii lor. NEGRUZZI, S. I 193. ÔŚŐ Fig. Cu visuri, cu g├«ndiri frumoase, cu fantazia mea, cu via╚Ť─â, ├Änvins de-o mil─â nesf├«r╚Öit─â, a╚Ö vrea s─â-mpoporez natura. ANGHEL, P. 15.
├ÄMPOPOR├üRE s. f. (Neobi╚Önuit) Ac╚Ťiunea de a ├«mpopora; populare. ├Än aceast─â ├«ntindere de vreme, vedem risipa (= pr─âbu╚Öirea) dacilor, ├«mpoporarea ╚Ť─ârii lor cu colonii romane. KOG─éLNICEANU, S. A. 68.
împoporá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoporeáză
împoporáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoporắrii
├«mpopor├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpopor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpopore├íz─â
împoporáre s. f., g.-d. art. împoporării
ÎMPOPORÁ vb. v. popula.
ÎMPOPORÁRE s. v. populare.
├«mpopor├ęz v. tr. Umplu de popor, populez.
împopora vb. v. POPULA.
împoporare s. v. POPULARE.

împoporare dex online | sinonim

împoporare definitie

Intrare: împopora
împopora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împoporare
împoporare substantiv feminin