Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ├«mponci╚Öat

├ÄMPONCI╚ś├ü, ├«mponci╚Öez, vb. I. (├Änv.) 1. Refl. recipr. A veni ├«n conflict cu cineva sau cu ceva, a fi ├«n dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A ├«nfige un obiect ascu╚Ťit; a ├«mpl├ónta. ÔÇô ├Än + ponci╚Ö.
├ÄMPONCI╚ś├üT, -─é, ├«mponci╚Öa╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) A╚Öezat ponci╚Ö; ├«ncruci╚Öat. ÔÇô V. ├«mponci╚Öa.
├ÄMPONCI╚ś├ü, ├«mponci╚Öez, vb. I. (├Änv.) 1. Refl. recipr. A veni ├«n conflict cu cineva sau cu ceva, a fi ├«n dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A ├«nfige un obiect ascu╚Ťit; a ├«mpl├ónta. ÔÇô ├Än + ponci╚Ö.
├ÄMPONCI╚ś├üT, -─é, ├«mponci╚Öa╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) A╚Öezat ponci╚Ö; ├«ncruci╚Öat. ÔÇô V. ├«mponci╚Öa.
├ÄMPONCI╚ś├ü, ├«mponci╚Öez, vb. I. (├Änvechit) 1. Refl. A veni ├«n conflict (cu cineva sau ceva), a fi ├«n dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudec─â╚Ťi de boierie... de multe ori se ├«mponci╚Öau cu dreptele sale cugete ╚Öi fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascu╚Ťite) A ├«nfige. Fra╚Ťii Buze╚Öti ├«i sc─âpar─â zilele [lui Mihai Viteazul], ucig├«nd la vreme pe turcul care ├«╚Öi ├«mponci╚Öase suli╚Ťa ├«n p├«ntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.
├ÄMPONCI╚ś├üT, -─é, ├«mponci╚Öa╚Ťi, -te, adj. (├Änvechit) A╚Öezat ponci╚Ö; ├«ncruci╚Öat. Ceea ce, ├«n alte ├«mprejur─âri, s-ar fi putut numi fa╚Ť─â, era de ast─â dat─â o alc─âtuire ├«mponci╚Öat─â de ciolane. HOGA╚ś, M. N. 79. At├«tea uli╚Ťi ╚Öi ulicioare, poteci ╚Öi potecu╚Ťe... tot ├«mponci╚Öate ╚Öi ├«mpiezi╚Öate. ISPIRESCU, U. 117.
├«mponci╚Ö├í (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 3 ├«mponci╚Öe├íz─â, 1 pl. ├«mponci╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â ├«mponci╚Ö├ęze; ger. ├«mponci╚Öß║ąnd
├«mponci╚Ö├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mponci╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mponci╚Öe├íz─â, 1 pl. ├«mponci╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mponci╚Ö├ęze; ger. ├«mponci╚Ö├ónd
├ÄMPONCI╚ś├ü vb. v. ├«mpotrivi, opune.
├ÄMPONCI╚ś├üT adj. v. ├«ncruci╚Öat, ├«ntret─âiat.
A ├ÄMPONCI╚ś├ü ~├ęz tranz. pop. (obiecte ascu╚Ťite la v├órf) A face s─â intre (ad├ónc) cu ascu╚Ťi╚Öul; a ├«nfige; a ├«mpl├ónta. /├«n + ponci╚Ö
A SE ├ÄMPONCI╚ś├ü m─â ~├ęz intranz. A veni ├«n conflict cu cineva sau ceva; a fi ├«n dezacord. /├«n + ponci╚Ö
├«mponci╚Ö├á v. a ├«ntoarce (├«n direc╚Ťiunea opus─â): un turc ├«mponci╚Ö─â suli╚Ťa asupra lui B─éLC.
├«mponci╚Ö├ęz v. tr. (d. ponci╚Ö). ├Äntorc contra: a ├«mponci╚Öa ochi─ş, suli╚Ťa asupra cu─şva. V. refl. M─â opun (Vech─ş). M─â u─şt ponci╚Ö: a te ├«mponci╚Öa la cineva. ÔÇô Vech─ş ╚Öi ponc-.
împoncișa vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE.
├«mponci╚Öat adj. v. ├ÄNCRUCI╚śAT. ├ÄNTRET─éIAT.

împoncișat dex online | sinonim

împoncișat definitie

Intrare: împoncișa
împoncișa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împoncișat
împoncișat adjectiv