Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«mponci╚Öare

├ÄMPONCI╚ś├ü, ├«mponci╚Öez, vb. I. (├Änv.) 1. Refl. recipr. A veni ├«n conflict cu cineva sau cu ceva, a fi ├«n dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A ├«nfige un obiect ascu╚Ťit; a ├«mpl├ónta. ÔÇô ├Än + ponci╚Ö.
├ÄMPONCI╚ś├üRE, ├«mponci╚Ö─âri, s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mponci╚Öa ╚Öi rezultatul ei; conflict; ├«mpotrivire. [Var.: ├«mpunci╚Ö├íre s. f.] ÔÇô V. ├«mponci╚Öa.
├ÄMPUNCI╚ś├üRE s. f. v. ├«mponci╚Öare.
├ÄMPONCI╚ś├ü, ├«mponci╚Öez, vb. I. (├Änv.) 1. Refl. recipr. A veni ├«n conflict cu cineva sau cu ceva, a fi ├«n dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A ├«nfige un obiect ascu╚Ťit; a ├«mpl├ónta. ÔÇô ├Än + ponci╚Ö.
├ÄMPONCI╚ś├üRE, ├«mponci╚Ö─âri, s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mponci╚Öa ╚Öi rezultatul ei; conflict; ├«mpotrivire. [Var.: ├«mpunci╚Ö├íre s. f.] ÔÇô V. ├«mponci╚Öa.
├ÄMPUNCI╚ś├üRE s. f. v. ├«mponci╚Öare.
├ÄMPONCI╚ś├ü, ├«mponci╚Öez, vb. I. (├Änvechit) 1. Refl. A veni ├«n conflict (cu cineva sau ceva), a fi ├«n dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudec─â╚Ťi de boierie... de multe ori se ├«mponci╚Öau cu dreptele sale cugete ╚Öi fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascu╚Ťite) A ├«nfige. Fra╚Ťii Buze╚Öti ├«i sc─âpar─â zilele [lui Mihai Viteazul], ucig├«nd la vreme pe turcul care ├«╚Öi ├«mponci╚Öase suli╚Ťa ├«n p├«ntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.
├ÄMPONCI╚ś├üRE, ├«mponci╚Ö─âri, s. f. (├Änvechit) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mponci╚Öa ╚Öi rezultatul ei; conflict, opozi╚Ťie, ├«mpotrivire. Nefiind nici o ├«mponci╚Öare de misiuni ├«ntre aceste dou─â ├«ndatoriri. I. IONESCU, P. 186. (╚śi ├«n forma ├«mpunci╚Öare) ├Än a╚Öa ├«mpunci╚Öare de idei se aflau boierii b─âtr├«ni cu tineritul... Moldovei. CREANG─é, A. 153. ÔÇô Variant─â: ├«mpunci╚Ö├íre s. f.
├ÄMPUNCI╚ś├üRE s. f. v. ├«mponci╚Öare.
├«mponci╚Ö├í (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 3 ├«mponci╚Öe├íz─â, 1 pl. ├«mponci╚Öß║»m; conj. prez. 3 s─â ├«mponci╚Ö├ęze; ger. ├«mponci╚Öß║ąnd
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
├«mponci╚Ö├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mponci╚Ö├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mponci╚Öe├íz─â, 1 pl. ├«mponci╚Ö─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mponci╚Ö├ęze; ger. ├«mponci╚Ö├ónd
împoncișáre s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
├ÄMPONCI╚ś├ü vb. v. ├«mpotrivi, opune.
├ÄMPONCI╚ś├üRE s. v. animozitate, ceart─â, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discu╚Ťie, disensiune, disput─â, divergen╚Ť─â, g├ólceav─â, ├«mpotrivire, ├«nvr─âjbire, litigiu, ne├«n╚Ťelegere, opozi╚Ťie, opunere, rezisten╚Ť─â, vrajb─â, z├ózanie.
A ├ÄMPONCI╚ś├ü ~├ęz tranz. pop. (obiecte ascu╚Ťite la v├órf) A face s─â intre (ad├ónc) cu ascu╚Ťi╚Öul; a ├«nfige; a ├«mpl├ónta. /├«n + ponci╚Ö
A SE ├ÄMPONCI╚ś├ü m─â ~├ęz intranz. A veni ├«n conflict cu cineva sau ceva; a fi ├«n dezacord. /├«n + ponci╚Ö
├«mponci╚Ö├á v. a ├«ntoarce (├«n direc╚Ťiunea opus─â): un turc ├«mponci╚Ö─â suli╚Ťa asupra lui B─éLC.
├«mponci╚Öare f. ├«mpotrivire, opozi╚Ťiune: ├«mponci╚Öare de idei CR. [V. ponci╚Ö].
├«mponci╚Ö├íre f. ├Äncruci╚Öare, opozi╚Ťiune: ├«mponci╚Öare de ide─ş.
├«mponci╚Ö├ęz v. tr. (d. ponci╚Ö). ├Äntorc contra: a ├«mponci╚Öa ochi─ş, suli╚Ťa asupra cu─şva. V. refl. M─â opun (Vech─ş). M─â u─şt ponci╚Ö: a te ├«mponci╚Öa la cineva. ÔÇô Vech─ş ╚Öi ponc-.
împoncișa vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE.
împoncișare s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENȚĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

împoncișare dex online | sinonim

împoncișare definitie

Intrare: împoncișa
împoncișa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împoncișare
împuncișare
împoncișare substantiv feminin