Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«mpletitur─â

├ÄMPLETIT├ÜR─é, ├«mpletituri, s. f. Fel de a ├«mpleti. ÔÖŽ (Concr.) Produs ob╚Ťinut prin ├«mpletire. ÔÇô ├Ämpleti + suf. -tur─â.
├ÄMPLETIT├ÜR─é, ├«mpletituri, s. f. Fel de a ├«mpleti. ÔÖŽ (Concr.) Produs ob╚Ťinut prin ├«mpletire. ÔÇô ├Ämpleti + suf. -tur─â.
├ÄMPLETIT├ÜR─é, ├«mpletituri, s. f. Fel de a ├«mpleti ╚Öi forma obiectului ├«mpletit. Caier verde de m─âtase, Tot cu-mpletitura-n ╚Öase. TEODORESCU, P. P. 31. ÔÖŽ (Concretizat) Obiect confec╚Ťionat prin ├«mpletire. B─âtr├«na a ridicat ochii de pe ├«mpletitur─â. C. PETRESCU, C. V. 120. Peronul g─ârii, decorat cu ├«mpletitur─â de brad, cu marca jude╚Ťului, slegule╚Ťe tricolore ╚Öi covorul cel ro╚Öu al prim─âriei, este ├«n╚Ťesat de lume. CARAGIALE, M. 290.
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
ÎMPLETITÚRĂ s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)
├ÄMPLETIT├ÜR─é ~i f. 1) Mod de a ├«mpleti. 2) Obiect ob╚Ťinut prin ├«mpletire. [G.-D. ├«mpletiturii] /a ├«mpleti + suf. ~itur─â
împletitură f. rezultatul împletirii: 1. păr împletit; 2. înfășurare de fire: împletituri de bumbac, de mătase, de lemn.
├«mpletit├║r─â f., pl. ─ş. Lucru ├«mpletit, ca c─şorapi─ş ╚Öi alte articule de ├«mbr─âc─âminte, co╚Öurile, p─âl─âriile de pa─şe ╚Ö. a. ÔÇô Vech─ş pletitur─â. ÔÇô Barbarizmu fr. trico┼ş or─ş tricotaj e inutil odat─â ce avem acest cuv.
ÎMPLETITURĂ s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)

împletitură dex online | sinonim

împletitură definitie

Intrare: împletitură
împletitură substantiv feminin