ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește diferite obiecte (din fire, nuiele, papură etc.). Împletitor de rogojini.

împletitoáre s. f., g.-d. art. împletitoárei; pl. împletitoáre

împletitór s. m., pl. împletitóri

împletitoáre s. f., g.-d. art. împletitoárei; pl. împletitoáre

împletitór s. m., pl. împletitóri

ÎMPLETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care împletește diferite obiecte (din paie, papură, lozie etc.). ~ de rogojini. /a împleti + suf. ~tor

împletitoare f. unealtă de împletit.

împletitor m. cel ce împletește.