Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«mpletici

├ÄMPLETEC├Ź vb. IV v. ├«mpletici.
├ÄMPLETIC├Ź, ├«mpleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se ├«mpiedica unul de altul ├«n mers; (despre oameni) a merge cl─âtin├óndu-se, ├«mpiedic├óndu-se. ÔÖŽ P. anal. (Despre limb─â) A se ├«ncurca ├«n timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se ├«ncurca, a se ├«nc├ólci. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ncol─âci. [Var.: (reg.) ├«mpletec├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
├ÄMPLETEC├Ź vb. IV v. ├«mpletici.
├ÄMPLETIC├Ź, ├«mpleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se ├«mpiedica unul de altul ├«n mers; (despre oameni) a merge cl─âtin├óndu-se, ├«mpiedic├óndu-se. ÔÖŽ P. anal. (Despre limb─â) A se ├«ncurca ├«n timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se ├«ncurca, a se ├«nc├ólci. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ncol─âci. [Var.: (reg.) ├«mpletec├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
├ÄMPLETEC├Ź vb. IV v. ├«mpletici.
├ÄMPLETIC├Ź, ├«mpleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioarele omului) A se lovi unul de altul; a se ├«ncruci╚Öa, a se ├«mpiedica ├«n mers. Li se ├«mpleticeau picioarele de parc─â ar fi b─âut rachiu. PAS, Z. III 56. Ochii i s-au m─ârit de groaz─â ╚Öi picioarele i s-au ├«mpleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213. Sim╚Ťi c─â i se ├«mpleticesc picioarele, ╚Öi bra╚Ťul ce-l ridicase ├«i c─âzu ├«n jos. VLAHU╚Ü─é, O. A. 110. ÔÖŽ (Despre oameni) A umbla cl─âtin├«ndu-se, ├«mpiedic├«ndu-se, gata s─â cad─â. Tres─âri deodat─â grozav, s─âlt─â ├«ntr-o parte ╚Öi ie╚Öi, ├«mpleticindu-se, ├«n ├«ntuneric. DUMITRIU, N. 242. Mergea ├«mpleticindu-se, cu capul ├«nclinat sub povara unei nelini╚Öti adinci. BART, E. 216. El a plecat, gem├«nd p-afar─â, ╚śi-mpleticindu-se pe scar─â, Chema pe nume pe b─âie╚Ťi, ╚śi se proptea de slab, s─ârmanul, Cu m├«na de p─âre╚Ťi. CO╚śBUC, P. I 101. ÔÖŽ Fig. (Despre limb─â) A se ├«ncurca, a articula ├«ncurcat, ├«ng─âimat, b├«lb├«it. Mo╚Ö Radul ├«nm─ârmurea, Barba C─â i se zb├«rlea Limba I se-mpleticea ╚śi cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599. 2. (╚śi ├«n forma ├«mpleteci) A se amesteca, a se ├«ncurca, a se ├«nc├«lci. Printr-acel h─â╚Ťi╚Ö felurit de arbori ce se-ndeas─â ╚Öi se-mpletecesc, mierlele ╚Öi pi╚Ťigoii ╚Öuier─â ╚Öi ciripesc. ODOBESCU, S. I 147. ÔŚŐ Tranz. ╚śuvoaiele cutremurau codrii... ├«mpletecindu-i. CAMILAR, T. 60. (Neobi╚Önuit, ├«n expr.) A(-╚Öi) ├«mpletici m├«inile = a-╚Öi fr├«nge m├«inile (de desperare). Iar Chiru╚Ťa, vai de ea, Roab─â la p─âg├«ni c─âdea... M├«nele impletecea ╚śi turcilor le gr─âia... JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 494. ÔÖŽ Tranz. A se ├«ncol─âci, a se face cerc. ╚śarpele se nec─âjea ╚śi coada ╚Öi-o-mpleticea. ╚śEZ. III 65. ÔŚŐ Refl. ╚śerpele se-ncov─âia ╚śi pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443. ÔÇô Variant─â: ├«mpletec├ş vb. IV.
├«mpletic├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ├«mpletic├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«mpletice├í; conj. prez. 3 s─â ├«mpletice├ísc─â
├«mpletic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mpletic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mpletice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpletice├ísc─â
├ÄMPLETIC├Ź vb. a se cl─âtina, a ╚Öov─âi, (reg.) a se m─ât─âc─âni, a se m─ât─âh─âi, a se m─ât─âh─âli, a se m─ât─âl─âi, a se m─ât─ân─âi. (Omul beat se ~ ├«n mers.)
A ├ÄMPLETIC├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ├«mpleticeasc─â. /<lat. implecticare
A SE ├ÄMPLETIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) (despre persoane) A merge ├«mpiedic├óndu-se. 2) (despre picioare) A se ├«mpiedica unul de altul ├«n mers. ÔŚŐ A i se ~ cuiva limba a se ├«ncurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca ├«n neordine. 4) rar A se str├ónge ├«n form─â de colac; a se ├«ncol─âci; a se ├«ncovriga. /<lat. implecticare
├«mpletec├Č v. 1. a ├«ncurca r─âu; 2. a se ├«mpiedeca de ceva, a ╚Öov─âi. [Frecventativ din ├«mplet├Č].
├«mpletic├ęsc (est), -ec├ęsc (vest) ╚Öi -uc├ęsc (Bucov.) v. tr. (d. ├«mpletesc cu term. din ├«ncol─âcesc). Rar. ├Ämpreun (de ex., m├«nile). ├Äncurc, ├«nc├«lcesc (de ex., vorbele). Ob. V. refl. M─âÔÇÖncurc, m─âÔÇÖmpedic: mÔÇÖam ├«mpleticit ├«n m─âr─âcin─ş ╚Öi am c─âzut. Fig. SÔÇÖa ├«mpleticit ├«n vorb─â, i sÔÇÖa┼ş ├«mpleticit pic─şoarele ╚Öi vorbele de be╚Ťie.
ÎMPLETICI vb. a se clătina, a șovăi, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se ~ în mers.)

împletici dex online | sinonim

împletici definitie

Intrare: împletici
împleteci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
împletici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a