Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«mpl├óntare

├ÄMPL├éNT├ü, ├«mplß║ąnt, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfige, a (se) v├ór├«. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A fixa, a a╚Öeza. ÔÇô Lat. implantare.
├ÄMPL├éNT├üRE, ├«mpl├ónt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpl├ónta ╚Öi rezultatul ei; ├«nfigere; p. ext. fixare, ├«n╚Ťepenire. ÔÇô V. ├«mpl├ónta.
├ÄMPL├éNT├ü, ├«mplß║ąnt, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfige, a (se) v├ór├«. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A fixa, a a╚Öeza. ÔÇô Lat. implantare.
├ÄMPL├éNT├üRE, ├«mpl├ónt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpl├ónta ╚Öi rezultatul ei; ├«nfigere; p. ext. fixare, ├«n╚Ťepenire. ÔÇô V. ├«mpl├ónta.
├ÄMPL├ÄNT├ü, ├«mpl├«╠ünt, vb. I. Tranz. A ├«nfige, a v├«r├«. I Apuc─â lope╚Ťile, se aplec─â, ├«mpl├«nt├«ndu-le ├«n ap─â. DUN─éREANU, CH. 240. C├«rmaciul ├«mpl├«nt─â ad├«nc lopata ├«n valuri. VLAHU╚Ü─é, O. A. 418. O zbier─âtur─â puternic─â dete taurul din pricina durerii ce avea din pierderea ochiului; coarnele ╚Öi le ├«mpl├«nt─â ├«n p─âm├«nt ╚Öi scotea p─âm├«nt ca ╚Öi cu lopata. RETEGANUL, P. IV 42. ÔŚŐ Refl. Cele cinci br─âzdare ale plugului ├«╚Öi ├«n─âbu╚Öir─â z─âng─ânitul, ├«mpl├«nt├«ndu-se ad├«nc, cu sete, ├«n p─âm├«nt. MIHALE, O. 123. Unde buzduganul s-a-mpl├«ntat, Acolo nou─â ani am s─âpat, P├«nÔÇÖ ce buzduganu-am aflat. BIBICESCU, P. P. 304. (Fig.) Ochii s─âi se ├«mpl├«ntar─â pe r├«nd ├«n ochii celor dou─â femei. DUMITRIU, B. F. 59.
├ÄMPL├ÄNT├üRE, ├«mpl├«nt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpl├«nta; ├«nfigere; p. ext. fixare, ├«n╚Ťepenire.
├«mpl├ónt├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«mplß║ąnt─â
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântắrii; pl. împlântắri
împlântá vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 3 sg. și pl. împlântă
împlântáre s. f., g.-d. art. împlântării; pl. împlântări
├ÄMPL├éNT├ü vb. 1. v. ├«nfige. 2. a intra, a se ├«nfige, a p─âtrunde. (Glon╚Ťul i s-a ~ ad├ónc ├«n corp.)
ÎMPLÂNTÁ vb. v. planta, pune, răsădi, sădi, transplanta.
ÎMPLÂNTÁRE s. v. înfigere.
├«mpl├«nt├í (├«mpl├ónt├ít, ├«mpl├ónt├ít), vb. ÔÇô 1. A planta, a pune ├«n p─âm├«nt o plant─â. ÔÇô 2. A a╚Öeza, a fixa. ÔÇô 3. A ├«nfige, a v├«r├«. ÔÇô Mr. (m)pl├«ntu, megl. pl─ântu, pl─ântari. Lat. plant─üre (Pu╚Öcariu 790; Candrea-Dens., 1411; DAR), cf. it. piantare, fr. planter, sp. plantar, port. prantar. Cf. pl├«nt─â.
A ├ÄMPL├éNT├ü ├«mpl├ónt tranz. 1) (obiecte ascu╚Ťite la v├órf) A face s─â intre (ad├ónc) cu ascu╚Ťi╚Öul; a ├«nfige. A-╚Öi ~ unghiile. 2) A face s─â intre ├«n ascu╚Ťi╚Öul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare
împlântà v. 1. a înfige în pământ: a împlânta un steag, un cort; 2. fig. a introduce: a împlânta o datină; 3. a se așeza undeva, a se fixa. [Lat. PLANTARE].
├«mpl├«╠ünt, -├í v. tr. (lat. plantare, a planta. V. implantez). Plantez, r─âs─âdesc (Ps. S. Cor.). ├Änfig (de ex. sabia, cu╚Ťitu): unde vo─şnici─ş securea nuÔÇÖmpl├«nt─â (Do─şna, 2-3, 42). V. despl├«nt.
├ÄMPL├ÄNTA vb. 1. a b─âga, a ├«nfige, a v├«r├«, (rar) a implanta, (├«nv. ╚Öi reg.) a petrece. (A ~ cu╚Ťitul in vit─â.) 2. a intra, a se ├«nfige, a p─âtrunde. (Glon╚Ťul i s-a ~ ad├«nc ├«n corp.)
împlînta vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA.
├ÄMPL├ÄNTARE s. ├«nfigere, v├«r├«re. (~ cu╚Ťitului ├«n vit─â.)
împlânta, împlântă (pers. a III-a sg.) v. r. (glum.) a se întâmpla.

împlântare dex online | sinonim

împlântare definitie

Intrare: împlânta
împlânta verb grupa I conjugarea I
Intrare: împlântare
împlântare substantiv feminin