împirilát, -ă, împirilați, -te, (împtirilat), adj. – (reg.) Teren plin de pir: „Pă câmpuțu-mptírilat” (Papahagi, 1925: 261). – Din în- + pir + -ilat.

împirilát, -ă, (împtirilat), adj. – Teren plin de pir: „Pă câmpuțu-mptírilat” (Papahagi 1925: 261). – Îm- + pir + -ilat.