ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură.

ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură.

ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brînci. Strîmbă-Lemne, văzîndu-se rușinat de nimuricul acela, dă să pună mîna pe el, numai o-mpinsătură să-i deie. RETEGANUL, P. III 63.

împinsătúră (rar) s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri

împinsătúră s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri

ÎMPINSĂTÚRĂ s. v. îmbrâncitură.

împinsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împingeriĭ: dintr’o singură împinsătură zidu se dărămă. – Vechĭ și împingătură.

ÎMPINSĂTURĂ s. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, îmbrîncitură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.