Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«mpins─âtur─â

├ÄMPINS─éT├ÜR─é, ├«mpins─âturi, s. f. (Rar) Ghiont, br├ónci. ÔÇô ├Ämpins (part. lui ├«mpinge) + suf. -─âtur─â.
├ÄMPINS─éT├ÜR─é, ├«mpins─âturi, s. f. (Rar) Ghiont, br├ónci. ÔÇô ├Ämpins (part. lui ├«mpinge) + suf. -─âtur─â.
ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brînci. Strîmbă-Lemne, văzîndu-se rușinat de nimuricul acela, dă să pună mîna pe el, numai o-mpinsătură să-i deie. RETEGANUL, P. III 63.
împinsătúră (rar) s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
împinsătúră s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri
ÎMPINSĂTÚRĂ s. v. îmbrâncitură.
├«mpins─ât├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«mpingeri─ş: dintrÔÇÖo singur─â ├«mpins─âtur─â zidu se d─âr─âm─â. ÔÇô Vech─ş ╚Öi ├«mping─âtur─â.
ÎMPINSĂTURĂ s. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, îmbrîncitură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.

împinsătură dex online | sinonim

împinsătură definitie

Intrare: împinsătură
împinsătură substantiv feminin