Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru ├«mpingere

├ÄMP├ŹNGE, ├«mp├şng, vb. III. 1. Tranz. A mi╚Öca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercit├ónd o ap─âsare. ÔÖŽ Intranz. A se l─âsa cu toat─â greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face s─â ├«nainteze; a duce, a purta (p├ón─â departe). ÔÖŽ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva s─â ajung─â la o situa╚Ťie (nemeritat─â). 3. Tranz. Fig. A ├«ndemna, a ├«mboldi. 4. Refl. A se ├«nghesui pentru a putea merge ├«nainte. ÔÖŽ Tranz. A ├«mbr├ónci. 5. Tranz. (├Änv.) A izgoni, a alunga. ÔÖŽ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ÔÖŽ Tranz. A pl─âti. ÔŚŐ Expr. A ├«mpinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. ├«mpinsei, part. ├«mpins] ÔÇô Lat. impingere.
├ÄMP├ŹNGERE, ├«mpingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpinge ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ For╚Ť─â de ap─âsare exercitat─â de un corp asupra altuia. ÔÇô V. ├«mpinge.
├ÄMP├ŹNGE, ├«mp├şng, vb. III. 1. Tranz. A mi╚Öca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercit├ónd o ap─âsare. ÔÖŽ Intranz. A se l─âsa cu toat─â greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face s─â ├«nainteze; a duce, a purta (p├ón─â departe). ÔÖŽ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva s─â ajung─â la o situa╚Ťie (nemeritat─â). 3. Tranz. Fig. A ├«ndemna, a ├«mboldi. 4. Refl. A se ├«nghesui pentru a putea merge ├«nainte. ÔÖŽ Tranz. A ├«mbr├ónci. 5. Tranz. (├Änv.) A izgoni, a alunga. ÔÖŽ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ÔÖŽ Tranz. A pl─âti. ÔŚŐ Expr. A ├«mpinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. ├«mpinsei, part. ├«mpins] ÔÇô Lat. impingere.
├ÄMP├ŹNGERE, ├«mpingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpinge ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ For╚Ť─â de ap─âsare exercitat─â de un corp asupra altuia. ÔÇô V. ├«mpinge.
├ÄMP├ŹNGE, ├«mp├şng, vb. III. 1. Tranz. A mi╚Öca, a urni, a deplasa, a muta (pe cineva sau ceva) din loc, exercit├«nd o ap─âsare. Observ├«nd c─â o carte din bibliotec─â ie╚Öea din r├«nd afar─â, o ├«mpinsei ├«n─âuntru. ARGHEZI, P. T. 153. A deschis apoi fereastra, ╚Öi pe col╚Ťuroasa st├«nc─â, Hohotind, a-mpins cadavrul ├«n pr─âpastia ad├«nc─â. CO╚śBUC, P. I 121. Vulpea a ╚Öi ├«nceput cu picioarele a ├«mpinge pe╚Ötele din car jos. CREANG─é, O. A. 295. El ╚Ötergarul i-l desprinde ╚Öi-l ├«mpinge lin la vale, Drept ├«n cre╚Ötet o s─ârut─â pe-al ei p─âr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. ÔŚŐ Fig. Nu eroii, nu personalit─â╚Ťile creeaz─â istoria, ci poporul ├«mpinge ├«nainte istoria ╚Öi creeaz─â eroi. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 7, 36. Spune, femeie, dac─â-╚Ťi mai vine s─â mori, c├«nd feciorii t─âi... ├«mping lumea ├«nainte. DAVIDOGLU, M. 96. ÔŚŐ Absol. ├Ämpinge, r─âstoarn─â ╚Öi d─â n─âval─â drept ├«n odaia lui. GHICA, S. A. 31. ÔÖŽ Fig. A ├«n─âl╚Ťa, a ├«ntinde. Carpa╚Ťii ├«╚Öi ├«mping spre miaz─ânoapte ├«n─âl╚Ťimile, ├«nv─âlite ├«n codru. VLAHU╚Ü─é, O. A. 408. ÔÖŽ Intranz. A se l─âsa cu toat─â greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. Acolo c├«nd am ajuns ╚śi ├«n poart─â am ├«mpins, Doru m-o v─âzut ╚Ö-o r├«s. ╚śEZ. II 9. ÔŚŐ Fig. Valurile ├«mping puternic, dar nic─âieri apa nu trece de g├«t. CAMIL PETRESCU, U. N. 311. ÔÖŽ A duce, a purta. M─âria-sa Alexandru ╚Öi-a ├«mpins steagurile p├«n─â la un loc ce se chema Dumbrava Mestec─âni╚Öului. SADOVEANU, F. J. 759. S-au iscat m─ârturii precum c─â noi de ani de zile ├«mpingem vitele noastre la p─â╚Öune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104. ÔÖŽ Fig. (Adesea peiorativ) A ajuta (pe cineva) s─â ajung─â la o situa╚Ťie. ÔŚŐ Expr. A ├«mpinge (cuiva) bani = a mitui (pe cineva). Dup─â ce mi-au luat feti╚Ťa, n-am stat cu m├«nile-n s├«n... am ├«mpins bani comandan╚Ťilor de jandarmi. CAMILAR, N. II 168. 2. Tranz. Fig. A ├«ndemna, a ├«mboldi. ├Än drum spre cas─â, argatul trecu pe la chiabur, ├«mpins de grija vi╚Ťelu╚Öului. MIHALE, O. 503. Eu te voi ├«mpinge tot spre adev─âr. ISPIRESCU, U. 23. Se sim╚Ťi... ├«nfiorat─â de o fapt─â la care o ├«mpinsese o pornire furioas─â de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ÔŚŐ Expr. A-l ├«mpinge (pe cineva) p─âcatul (sau p─âcatele) s─â (sau de...) v. p─âcat. 3. Refl. A se ├«nghesui pentru a putea merge ├«nainte; a se ├«ngr─âm─âdi, a-╚Öi face loc. Solda╚Ťii... se ├«mping c─âtre Serdici. SAHIA, N. 120. ÔÖŽ Tranz. A ├«mbr├«nci. Nu m─â-mpinge... c─â ame╚Ťesc. CARAGIALE, O. I 120. ÔŚŐ Refl. reciproc. ╚śi pe gios se t─âv─âlea, Unul pe-altul se-mpingea. ALECSANDRI, P. P. 146. 4. Tranz. Fig. (├Änvechit) A respinge, a nu primi, a ├«ndep─ârta de la sine. ╚śtefan, ├«mping├«nd aceste condi╚Ťii ├«njositoare, armia otoman─â nu mai ├«nt├«rzi─â de a intra ├«n Principat. ARHIVA R. I 106. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«mpinsei, part. ├«mpins.
├ÄMP├ŹNGERE, ├«mpingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpinge ╚Öi rezultatul ei. ├Ämpingere ╚Öi lupt─â a istoriei oamenilor. EMINESCU, N. 106. ÔÖŽ For╚Ť─â de ap─âsare exercitat─â de un corp asupra altuia.
├«mp├şnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mp├şng, perf. s. 1 sg. ├«mpins├ęi, 1 pl. ├«mp├şnser─âm; part. ├«mp├şns
├«mp├şngere s. f., g.-d. art. ├«mp├şngerii; pl. ├«mp├şngeri
├«mp├şnge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mp├şng, perf. s. 1 sg. ├«mpins├ęi, 1 pl. ├«mp├şnser─âm; part. ├«mp├şns
├«mp├şngere s. f., g.-d. art. ├«mp├şngerii; pl. ├«mp├şngeri
├ÄMP├ŹNGE vb. 1. v. ├«mbr├ónci. 2. v. m├óna. 3. v. antrena.
├ÄMP├ŹNGE vb. v. alunga, goni, izgoni, ├«ndemna, respinge, stimula.
├ÄMP├ŹNGERE s. v. ├«mbr├óncire, ├«nghionteal─â, ├«nghiontire, (reg.) ├«nghioldeal─â, ├«nghioldire.
├«mp├şnge (├«mp├şng, ├«mp├şns), vb. ÔÇô 1. A mi╚Öca, a deplasa din loc exercit├«nd o ap─âsare. ÔÇô 2. A face s─â ├«nainteze, s─â progreseze. ÔÇô 3. A face favoruri. ÔÇô 4. A ├«mboldi, a incita, a mi╚Öca. ÔÇô 5. (├Änv.) A respinge. ÔÇô Mr. pingu, pim╚Öu, pimtu. Lat. imp─şng─Ľre (Pu╚Öcariu 788; Candrea-Dens., 1391; REW 4309; DAR), cf. it. (im)pingere (calabr. mpingere), prov. empenher, v. fr. empeindre, cat. empenyer. Var. pinge, foarte rar─â, nu este reprezentant─â direct─â a lat. pingere, ci a rezultat cu aferez─â de la (m)pinge. ÔÇô Der. ├«mping─âtor, adj. (stimulant, incitant; instigator); ├«mpins─âtur─â, s. f. (├«mpingere; ap─âsare). DAR, urm├«ndu-l pe Giuglea, Dacor., III, 734, consider─â c─â ├«mpinge ÔÇ×a cheltuiÔÇŁ, ÔÇ×a face eforturi economiceÔÇŁ reprezint─â lat. impend─Ľre, cu aceea╚Öi confuzie ca ├«ncinde-├«ncinge; ├«ns─â ex. aduse nu s├«nt conving─âtoare, ╚Öi se explic─â mai bine prin lat. imp─şng─Ľre.
A ├ÄMP├ŹNGE ├«mp├şng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei for╚Ťe de ap─âsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face s─â se mi╚Öte prin ac╚Ťiunea brusc─â ╚Öi puternic─â a bra╚Ťelor. ~ pe cineva ├«n pr─âpastie. 3) (lucruri) A v├ór├« cu for╚Ťa, ├«ndes├ónd (├«ntr-un spa╚Ťiu limitat); a buc╚Öi. ~ hainele ├«n valiz─â. ÔŚŐ ~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o ac╚Ťiune). ~ la revolt─â. 5) fig. (persoane) A ajuta s─â ajung─â (la o situa╚Ťie nemeritat─â). /<lat. impingere
A SE ├ÄMP├ŹNGE m─â ├«mp├şng intranz. pop. A-╚Öi face loc (├«nainte) ├«nghesuindu-se sau d├ónd br├ónci. /<lat. impingere
împinge v. 1. a urni din loc, a da înainte: a împinge carul; 2. fig. a îmboldi: a împinge la muncă. [Lat. IMPINGERE].
2) ├«mp├şng, -p├şns, -p├şnge v. tr. (ma─ş vech─ş ├«mpeng, d. lat. im-p├ęndere, a cheltui, a sacrifica, a pl─âti, ca ├«ncing 2 d. inc├ęndere. V. pre-ping). Vech─ş. Adeveresc, dovedesc: cele ce nu le putea ├«mpenge (Cod. Vor. 66, 7). Az─ş (Dac. 3, 734). Pl─âtesc o sum─â.
1) ├«mp├şng, -p├şns, a -p├şnge v. tr. (lat. im-p─şng─Ľre, -pactum, a ├«mpinge, d. p├íngere, a ├«nfige, rud─â cu pagin─â, propag, compact, pact ╚Öi vgr. p├ęgnymi, ├«n╚Ťepenesc, ├«ncheg, pekt├│s, ├«nchegat [V. piftie]; it. impingere ╚Öi impignere, pv. empenher, vfr. empeindre, cat. empenyer). Fac s─â ├«nainteze exercit├«nd o presiune: locomotiva mi╚Öc─â vagoanele sa┼ş tr─âg├«ndu-le, sa┼ş ├«mping├«ndu-le. ├Ämbr├«ncesc, izbesc: servitori─ş l-a┼ş ├«mpins afar─â pe acel obraznic. Fig. ├Ändemn: a ├«mpinge pe cineva la munc─â. ÔÇô Vech─ş ping (pin aferez─â din ├«mping sa┼ş lat. *pingo, ref─âcut din impingo).
împinge vb. v. ALUNGA. GONI. IZGONI. ÎNDEMNA. RESPINGE. STIMULA.
├ÄMPINGE vb. 1. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) ├«mboldi, a (se) ├«mbr├«nci, a (se) ├«nghionti, (pop.) a (se) bu╚Öi, (reg.) a (se) br├«nci, a (se) ├«nghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dup─âci, (prin Olt. ╚Öi Ban.) a (se) pop├«ndi. (Nu v─â mai ~ at├«ta!) 2. a antrena, a t├«r├«. (├Äl ~ ├«n ac╚Ťiuni nes─âbuite.)
ÎMPINGERE s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.
fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

împingere dex online | sinonim

împingere definitie

Intrare: împinge
împinge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: împingere
împingere substantiv feminin