Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«mpilat

├ÄMPIL├ü, ├«mpilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. ÔÇô Et. nec.
├ÄMPIL├üT, -─é, ├«mpila╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. ÔÇô V. ├«mpila.
├ÄMPIL├ü, ├«mpilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. ÔÇô Et. nec.
├ÄMPIL├üT, -─é, ├«mpila╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. ÔÇô V. ├«mpila.
├ÄMPIL├ü, ├«mpilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima, a ap─âsa. Vornicul Straie Leurdeanu, ce-╚Öi azv├«rlise comanacul ╚Öi-╚Öi lep─âdase rasa, urm─â iar─â╚Öi a ├«mpila ╚Ťeara. ODOBESCU, S. I 447. De la ai s─âi nu a╚Öteapt─â vreun bine, pentru c─â ai s─âi totdeauna l-au ├«mpilat. NEGRUZZI, S. I 279.
├ÄMPIL├üT, -─é, ├«mpila╚Ťi, -te, adj. Oprimat, asuprit. O dat─â cu r─âsturnarea total─â a st─ârilor de lucruri de ieri, vine vremea ╚Öi acestui muncitor ├«mpilat. SADOVEANU, E. 25. ÔŚŐ (Substantivat) Asupri╚Ťii ╚Öi ├«mpila╚Ťii ÔÇô at├«t de mul╚Ťi la num─âr ÔÇô ar fi pierdut, pierz├«ndu-l, un mare sprijin ╚Öi ap─âr─âtor. NEGRUZZI, S. I 244. Cruzimile turcilor trecuser─â peste m─âsur─â, ├«n vreme ce cov├«r╚Öirea str├«mb─ât─â╚Ťilor suferite sleiser─â r─âbdarea ├«mpila╚Ťilor ╚Öi cereau o r─âzbunare str─âlucitoare. B─éLCESCU, O. II 41.
împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză
├«mpil├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpile├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpil├ęze
ÎMPILÁ vb. v. oprima.
ÎMPILÁT adj., s. v. oprimat.
├«mpil├í (├«mpil├ęz, ├«mpil├ít), vb. ÔÇô 1. A comprima, a presa, a zdrobi. ÔÇô 2. A oprima, a asupri. ÔÇô Var. ├«mpili, ├«ncila, ├«nchila. Probabil din lat. *impill─üre < pil─üre, cf. pil, piu─â (Cihac, I, 119; Tiktin; Pu╚Öcariu, RF, II, 66-71). Dup─â o p─ârere mai pu╚Ťin conving─âtoare, a lui Dr─âganu, Dacor., VI, 286-91, de la chil─â ÔÇ║ ├«nchila, cu modificare datorat─â hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. ¤Ç╬╣╬╗╬ş¤ë. ÔÇô Der. ├«mpil─âtor, adj. (care oprim─â).
A ├ÄMPIL├ü ~├ęz tranz. (colectivit─â╚Ťi sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.
├«mpil├í, ├«mpil├ęz, vb. I (reg., ├«nv.) 1. (despre iarb─â) a c─âlca ├«n picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci. 3. (despre f├ón) a ├«ndesa, a presa. 4. (despre cal) a-l ├«mpiedica (prin legarea g├ótului de un picior dinainte). 5. (fig.) a ap─âsa, a face s─â se aplece; a ├«ndupleca. 6. a ├«mpov─âra cu d─âri, a asupri, a oprima. 7. a combate, a dispre╚Ťui. 8. (fig.) a biciui.
├«mpil├í v. a ├«mpov─âra prea mult, a ap─âsa cu violen╚Ť─â. [Lit. a bate sau c─âlca ├«n piu─â: termen tehnic generalizat].
├«mpil├ęz v. tr. (d. pil─â, forma pmt. a lu─ş pi┼ş─â, adic─â ÔÇ×a pisa, a pis─âgiÔÇŁ, ca lat. dare in pistrinum, a pis─âgi. V. pi┼ş─â). Asupresc, oprim: a ├«mpila poporu. Vest. A ├«mpila un cal, a-l lega cu un pic─şor de c─âp─âstru, a╚Öa ├«n c├«t s─â nu poat─â fugi c├«nd e l─âsat s─â pasc─â.
ÎMPILA vb. a asupri, a exploata, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
ÎMPILAT adj., s. asuprit, exploatat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.)

împilat dex online | sinonim

împilat definitie

Intrare: împila
împila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împilat
împilat adjectiv