20 definiții pentru împilare
ÎMPILÁ, împilez,
vb. I.
Tranz. A asupri, a oprima. –
Et. nec. ÎMPILÁRE, împilări,
s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. –
V. împila. ÎMPILÁ, împilez,
vb. I.
Tranz. A asupri, a oprima. –
Et. nec. ÎMPILÁRE, împilări,
s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. –
V. împila. ÎMPILÁ, împilez,
vb. I.
Tranz. A asupri, a oprima, a apăsa. Vornicul Straie Leurdeanu, ce-și azvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țeara. ODOBESCU, S. I 447. De la ai săi nu așteaptă vreun bine, pentru că ai săi totdeauna l-au împilat. NEGRUZZI, S. I 279.
ÎMPILÁRE, împilări,
s. f. Acțiunea de
a împila; oprimare, asuprire. În curgerea timpurilor, acest popor... față de împilările unor domnii vitrege, față de asuprirea îndestulaților vieții și-a păstrat ființa cu limba și datinile. SADOVEANU, E. 24. Întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NRGRUZZI, S. I 150. A face istoricul chestiunii rurale în țările romîne este a scrie însăși istoria a trei secole de împilări făcute poporului romîn. KOGĂLNICEANU, S. A. 209.
împilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 împileáză
împiláre s. f.,
g.-d. art. împilắrii;
pl. împilắri
împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. și pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împiléze împiláre s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări împilá (împiléz, împilát), vb. –
1. A comprima, a presa, a zdrobi. –
2. A oprima, a asupri. –
Var. împili, încila, închila. Probabil din
lat. *impillāre < pilāre,
cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilă › închila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism,
cf. fr. fouler,
ngr. πιλέω. –
Der. împilător,
adj. (care oprimă).
A ÎMPILÁ ~éz tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec. împilá, împiléz, vb. I (reg., înv.) 1. (despre iarbă) a călca în picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci. 3. (despre fân) a îndesa, a presa. 4. (despre cal) a-l împiedica (prin legarea gâtului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apăsa, a face să se aplece; a îndupleca. 6. a împovăra cu dări, a asupri, a oprima. 7. a combate, a disprețui. 8. (fig.) a biciui. împilá v. a împovăra prea mult, a apăsa cu violență. [Lit. a bate sau călca în piuă: termen tehnic generalizat].
împilare f. apăsare silnică: împilarea gloatei NEGR.
împiléz v. tr. (d. pilă, forma pmt. a luĭ piŭă, adică „a pisa, a pisăgi”, ca lat. dare in pistrinum, a pisăgi. V.
piŭă). Asupresc, oprim: a împila poporu. Vest. A împila un cal, a-l lega cu un picĭor de căpăstru, așa în cît să nu poată fugi cînd e lăsat să pască.
ÎMPILA vb. a asupri, a exploata, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) ÎMPILARE s. asuprire, exploatare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) împilare dex online | sinonim
împilare definitie
Intrare: împila
împila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împilare
împilare substantiv feminin