Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

31 defini╚Ťii pentru ├«mpiedicare

ÎMPIEDECÁ vb. I v. împiedica.
ÎMPIEDECÁRE s. f. v. împiedicare.
├ÄMPIEDIC├ü, ├«mpi├ędic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care st─â ├«n cale (╚Öi a c─âdea); a se poticni. ÔŚŐ Expr. A se ├«mpiedica ├«n picioare = a se ├«mpletici. A i se ├«mpiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se ├«mpiedica la vorb─â = a g├óng─âvi. ÔÖŽ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care sup─âr─â, stinghere╚Öte. 2. Tranz. A pune unui animal piedic─â la picioare, a-i lega picioarele ca s─â nu poat─â fugi. ÔÖŽ A ├«nfr├óna ro╚Ťile unui vehicul (pentru a-l face s─â mearg─â greu). ÔÖŽ A pune piedica de siguran╚Ť─â la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ╚Ťine ├«n loc pe cineva sau ceva; a se pune ├«n calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) ├«mpiedec├í vb. I] ÔÇô Lat. impedicare.
├ÄMPIEDIC├üRE, ├«mpiedic─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpiedica ╚Öi rezultatul ei. 2. (├Änv. ╚Öi reg.) Piedic─â, obstacol. [Var.: (reg.) ├«mpiedec├íre s. f.] ÔÇô V. ├«mpiedica.
ÎMPIEDECÁ vb. I v. împiedica.
ÎMPIEDECÁRE s. f. v. împiedicare.
├ÄMPIEDIC├ü, ├«mpi├ędic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care st─â ├«n cale (╚Öi a c─âdea); a se poticni. ÔŚŐ Expr. A se ├«mpiedica ├«n picioare = a se ├«mpletici. A i se ├«mpiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se ├«mpiedica la vorb─â = a g├óng─âvi. ÔÖŽ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care sup─âr─â, stinghere╚Öte. 2. Tranz. A pune unui animal piedic─â la picioare, a-i lega picioarele ca s─â nu poat─â fugi. ÔÖŽ A ├«nfr├óna ro╚Ťile unui vehicul (pentru a-l face s─â mearg─â greu). ÔÖŽ A pune piedica de siguran╚Ť─â la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ╚Ťine ├«n loc pe cineva sau ceva; a se pune ├«n calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) ├«mpiedec├í vb. I] ÔÇô Lat. impedicare.
├ÄMPIEDIC├üRE, ├«mpiedic─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpiedica ╚Öi rezultatul ei. 2. (├Änv. ╚Öi reg.) Piedic─â, obstacol. [Var.: (reg.) ├«mpiedec├íre s. f.] ÔÇô V. ├«mpiedica.
ÎMPIEDECÁ vb. I v. împiedica.
ÎMPIEDECÁRE s. f. v. împiedicare.
├ÄMPIEDIC├ü, ├«mpi├ędic, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni, animale etc.; mai ales urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗ sau ┬ź├«n┬╗) A se lovi (cu piciorul) de ceva care st─â ├«n cale (╚Öi a c─âdea), a se poticni; a se izbi de cineva ├«nt├«lnit ├«n cale. Mo╚Ö ╚śoric se ├«mpiedic─â de prag ╚Öi se izbi cu capul de celalalt p─ârete. SADOVEANU, O. III 570. Se ├«mpiedic─â de ceva ╚Öi cade jos. CREANG─é, A. 50. ÔŚŐ (Poetic) N─âvalnic s-apropie pa╚Öii, ╚śi-n goana lor c├«nt─â arca╚Öii, ╚śi-a╚Öa de s─âlbatic li-e c├«ntul ÔÇô Din piele de urs au vestm├«ntul, ╚śi-n b─ârbile lor ├«nc├«lcite Se-mpiedic─â v├«ntul. CO╚śBUC, P. II 31. ÔŚŐ Refl. reciproc. S-au ├«mpiedicat unul ├«n altul. SBIERA, P. 242. ÔŚŐ Expr. A se ├«mpiedica ├«n picioare = a se ├«mpletici. A i se ├«mpiedica (cuiva) limba = a nu putea articula u╚Öor ╚Öi bine sunetele (din cauza be╚Ťiei sau a unei boli, a unei infirmit─â╚Ťi). A se ├«mpiedica la vorb─â = a g├«ng─âvi. Dar ce ai ├«n gur─â? Te ├«mpiedici la vorb─â. SAHIA, N. 104. ÔÖŽ Fig. A da mereu ├«n drum peste ceva sau cineva. Li se p─ârea c─â tot de el se-mpiedic─â. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. Fig. A opri, a ╚Ťine ├«n loc (pe cineva sau ceva), a sta cuiva ├«n cale, a nu l─âsa s─â se fac─â (sau s─â se ├«nf─âptuiasc─â) ceva. Regimul burghezo-mo╚Öieresc a ├«mpiedicat dezvoltarea ╚Ötiin╚Ťei arheologice. IST. R.P.R. 7. Mersul ├«nainte al omenirii nu-l poate ├«mpiedica nici fort─ârea╚Ťa, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121. Numai dumneata... po╚Ťi s─â-l ├«mpiedici de la cine ╚Ötie ce nebunie. C. PETRESCU, C. V. 336. 2. Tranz. A pune piedic─â la picioare, a lega picioarele din fa╚Ť─â sau cele din spate ale unui animal, ca s─â nu poat─â fugi. A-mpiedicat calul ╚Öi ╚Öi-a preg─âtit culcu╚Ö. STANCU, D. 21. Vorba-╚Öi ispr─âvea ╚śi se arunca Cal de-mpiedica ╚śi jos ├«l tr├«ntea. TEODORESCU, P. P. 447. ÔÖŽ A pune opritoare la ro╚Ťile unui vehicul (pentru a-l face s─â mearg─â greu); a ├«n╚Ťepeni. Ion Jura ├«mpiedic─â roata dind─âr─ât din dreapta, din partea r├«pei, cu un lan╚Ť. DUMITRIU, N. 155. ÔÇô Variant─â: ├«mpiedec├í (EMINESCU, O. I 146) vb. I.
├ÄMPIEDIC├üRE, ├«mpiedic─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpiedica. 2. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Piedic─â, obstacol, opreli╚Öte. Treburile se aranjeaz─â deci f─âr─â ├«mpiedicare. VORNIC, P. 90. L─âpu╚Öneanul nu ├«nt├«lnise nici o ├«mpiedicare ├«n drumul s─âu. NEGRUZZI, S. I 142. ÔÇô Variant─â: ├«mpiedec├íre s. f.
├«mpiedic├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpi├ędic, 3 ├«mpi├ędic─â
împiedicáre s. f., g.-d. art. împiedicắrii; pl. împiedicắri
├«mpiedic├í vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. ├«mpi├ędic, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpi├ędic─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpi├ędice
împiedicáre s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări
├ÄMPIEDIC├ü vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) sc─âp─âta. (Calul se ~ ├«n mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorb─â.) 3. a ├«nfr├óna. (~ o c─âru╚Ť─â, la vale.) 4. a opri, a re╚Ťine, (├«nv. ╚Öi reg.) a popri, (├«nv.) a ap─âra. (Nu-l pot ~ s─â...) 5. a jena, a stingheri, a st├ónjeni. (├Äl ~ ├«n mi╚Öc─âri.) 6. v. z─âd─ârnici. 7. a ├«nfr├óna, a opri, a st─âvili, (fig.) a fr├óna. (Nu puteau ~ av├óntul revolu╚Ťionar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.
ÎMPIEDICÁRE s. 1. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. înfrânare. (~ unui car, la vale.) 4. v. interzicere. 5. v. zădărnicire. 6. înfrânare, oprire, stăvilire. (~ avântului industrial.) 7. v. evitare. 8. v. anihilare.
ÎMPIEDICÁRE s. v. obstacol, piedică.
A ├«mpiedica Ôëá a despiedica, a stimula
├«mpiedic├í (├«mp├şedic, ├«mpiedic├ít), vb. ÔÇô 1. A pune piedic─â, a lega picioarele unui animal. ÔÇô 2. A ├«nfr├«na o roat─â. ÔÇô 3. A pune piedici. ÔÇô 4. A interzice. ÔÇô 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. ÔÇô Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. Lat. imp─Ľd─şc─üre (Pu╚Öcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), cf. alb. p├źngo┼ä, v. it. impedicare, prov. empedegar, fr. emp├¬cher, sp. empachar, port. empelgar. Cf. piedic─â. ÔÇô Der. ├«mpiedic─âtur─â, s. f. (piedic─â, obstacol); ├«mpiedic─âtoare, s. f. (cal─â, pan─â, piedic─â); ├«mpiedic─âtor, adj. (care ├«mpiedic─â); ne├«mpiedicat, adj. (liber, f─âr─â piedic─â); ├«mpieleca, vb. (a lega picioarele unui cal), ├«ncruci╚Öare ├«ntre ├«mpiedica ╚Öi ├«mpila (Pu╚Öcariu, RF, II, 66; DAR).
împiedicá, vb. I (reg.) a îndoi în două (în lungime) și a coase.
împiedecà v. 1. a pune o piedică, a opri în loc; 2. a lega picioarele calului; 3. a se lovi de ceva sau de cineva; 4. fig. a sta locului, a se încurca. [Lat. IMPEDICARE].
├«mp├ędec (est) ╚Öi ├«mp─ş├ędec (vest), a -├í v. tr. (lat. im-pedico, -├íre, a prinde ├«n pedic─â, d. p├ędica, pedic─â; vit. impedicare, pv. empedegar, fr. emp├¬cher [pg. dial. empelgar, a cru╚Ťa o osteneal─â]). Prind ├«n pedic─â, pun pedic─â, leg pic─şoarele: a ├«mpedeca un cal. Fig. Opresc, ├«ncurc, jenez: bagajele ╚Öi ploa─şa m─â ├«mpedeca┼ş s─â merg. V. refl. M─â lovesc ├«n mers: calu sÔÇÖa ├«mpedecat ╚Öi a c─âzut. Fig. Ministru sÔÇÖa ├«mpedecat de multe greut─â╚Ť─ş. ÔÇô ╚śi ├«mpedic, ├«mp─şedic c├«nd e acc. pe r─âd. ╚śi ├«mp├ęlec (Vic─şu). V. z─âticnesc.
├«mp─ş├ędec, V. ├«mpedec.
├ÄMPIEDICA vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) sc─âp─âta. (Calul se ~ ├«n mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorb─â.) 3. a ├«nfr├«na. (~ o c─âru╚Ť─â, la vale.) 4. a opri, a re╚Ťine, (├«nv. ╚Öi reg.) a popri, (├«nv.) a ap─âra. (Nu-l pot ~ s─â...) 5. a jena, a stingheri, a st├«njeni. (├Äl ~ ├«n mi╚Öc─âri.) 6. a dejuca, a strica, a z─âd─ârnici. (Le-a ~ toate planurile.) 7. a ├«nfr├«na, a opri, a st─âvili, (fig.) a fr├«na. (Nu puteau ~ av├«ntul revolu╚Ťionar.) 8. a evita, a se feri, a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a ocoli, a pre├«nt├«mpina, a preveni, (rar) a se ap─âra. (├Äncearc─â s─â ~ primejdia.) 9. a anihila, a anula, a contracara, a neutraliza, a z─âd─ârnici. (A ~ efectele negative ale...)
împiedicare s. v. OBSTACOL. PIEDICĂ.
├ÄMPIEDICARE s. 1. poticneal─â, poticnire, (├«nv.) poticnitur─â. (~ calului ├«n mers.) 2. poticnire. (~ la vorb─â.) 3. ├«nfr├«nare. (~ unui car, la vale.) 4. interzicere, oprire, (pop.) opreli╚Öte, (├«nv. ╚Öi reg.) popreal─â. (~ accesului cuiva.) 5. dejucare, z─âd─ârnicire. (~ uneltirilor cuiva.) 6. ├«nfr├«nare, oprire, st─âvilire. (~ av├«ntului industrial.) 7. evitare, ├«ndep─ârtare, ├«nl─âturare, ocolire, pre├«nt├«mpinare, prevenire, (rar) preven╚Ťie. (~ unor consecin╚Ťe nepl─âcute.) 8. anihilare, anulare, contracarare, neutralizare, z─âd─ârnicire. (~ efectelor negative ale...)
ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu ├«mpiedic─â uzul ÔÇô Maxim─â din vechiul drept francez. Teama de a s─âv├ór╚Öi un abuz (de drept) nu trebuie s─â duc─â la neexercitarea dreptului.
a se împiedica de nas expr. (glum.) a avea nasul lung.
impiedicat la vorbă expr. bâlbâit.

împiedicare dex online | sinonim

împiedicare definitie

Intrare: împiedica
împiedeca verb grupa I conjugarea I
împiedica verb grupa I conjugarea I
Intrare: împiedicare
împiedecare
împiedicare substantiv feminin
  • silabisire: -pie-