Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«mpiedec─âtor

ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător.
├ÄMPIEDIC─éT├ôR, -O├üRE, ├«mpiedic─âtori, -oare, adj. (Rar) Care ├«mpiedic─â; fig. care ├«ncurc─â. [Var.: (reg.) ├«mpiedec─ât├│r, -o├íre adj.] ÔÇô ├Ämpiedica + suf. -─âtor.
ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător.
├ÄMPIEDIC─éT├ôR, -O├üRE, ├«mpiedic─âtori, -oare, adj. Care ├«mpiedic─â; fig. care ├«ncurc─â. [Var.: (reg.) ├«mpiedec─ât├│r, -o├íre adj.] ÔÇô ├Ämpiedica + suf. -─âtor.
ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător.
├ÄMPIEDIC─éT├ôR, -O├üRE, ├«mpiedic─âtori, -oare, adj. Care ├«mpiedic─â, care st─â ├«n cale. (Atestat ├«n forma ├«mpiedec─âtor) Avem a face cu o adev─ârat─â mi╚Öcare cultural─â, care ar fi avut un efect colosal... dac─â n-ar fi fost mai multe pricini ├«mpiedec─âtoare. IBR─éILEANU, SP. CR. 7. ÔÇô Variant─â: ├«mpiedec─ât├│r, -o├íre adj.
împiedicătór (rar) adj. m., pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
împiedicătór adj. m. (sil. -pie-), pl. împiedicătóri; f. sg. și pl. împiedicătoáre
├ÄMPIEDIC─éT├ôRUL s. art. v. aghiu╚Ť─â, demon, diavol, drac, ├«ncornoratul, naiba, necuratul, satan─â, tartor.
împiedicătorul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

împiedecător dex online | sinonim

împiedecător definitie

Intrare: împiedicător
împiedicător adjectiv
  • silabisire: -pie-
împiedecător