Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru împestrița

ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț.
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț.
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. A face pestriț. (Fig.) Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia cu niște amintiri împietrite. REBREANU, R. I 51. ◊ Refl. Lungul șanțului se împestriță de culorile năframelor. CAMILAR, TEM. 168.
împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză
împestrițá vb., ind. prez. 1 sg. împestrițéz, 3 sg. și pl. împestrițeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împestrițéze
ÎMPESTRIȚÁ vb. v. smălța.
A ÎMPESTRIȚÁ ~éz tranz. A face să se împestrițeze. /în + pestriț
A SE ÎMPESTRIȚÁ mă ~éz intranz. A deveni pestriț; a ajunge pestriț. /în + pestriț
împestrițà v. a (se) face pestriț.
împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam)
ÎMPESTRIȚA vb. a păta, a smălța, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ cîmpia.)

împestrița dex online | sinonim

împestrița definitie

Intrare: împestrița
împestrița verb grupa I conjugarea a II-a