11 definiții pentru împestrița
ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face pestriț. –
În +
pestriț. ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face pestriț. –
În +
pestriț. ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez,
vb. I.
Tranz. A face pestriț. (
Fig.) Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia cu niște amintiri împietrite. REBREANU, R. I 51. ◊
Refl. Lungul șanțului se împestriță de culorile năframelor. CAMILAR, TEM. 168.
împestrițá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 împestrițeáză
împestrițá vb., ind. prez. 1 sg. împestrițéz, 3 sg. și pl. împestrițeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împestrițéze ÎMPESTRIȚÁ vb. v. smălța. A ÎMPESTRIȚÁ ~éz tranz. A face să se împestrițeze. /în + pestriț A SE ÎMPESTRIȚÁ mă ~éz intranz. A deveni pestriț; a ajunge pestriț. /în + pestriț împestrițà v. a (se) face pestriț.
împestrițéz și
pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și
împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud
împopistrez și
împup- (bg. popistrĕam)
ÎMPESTRIȚA vb. a păta, a smălța, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ cîmpia.) împestrița dex online | sinonim
împestrița definitie
Intrare: împestrița
împestrița verb grupa I conjugarea a II-a