ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură.

împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri

împestrițătúră s. f., g.-d. art. împestrițătúrii; pl. împestrițătúri

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.

ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ ~i f. Amestec de culori sau de diferite elemente străine. /a împestrița + suf. ~ătură

ÎMPESTRIȚĂTURĂ s. 1. împestrițare. 2. bălțătură, pestrițătură, tărcătură.