22 definiții pentru împăturit
ÎMPĂTURÁ vb. I
v. împături. ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit. ÎMPĂTURÍ, împăturesc,
vb. IV.
Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [
Var.:
împăturá vb. I] –
În +
pătură. ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te,
adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [
Var.:
împăturát, -ă adj.] –
V. împături. ÎMPĂTURÁ vb. I
v. împături. ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit. ÎMPĂTURÍ, împăturesc,
vb. IV.
Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [
Var.:
împăturá vb. I] –
În +
pături. ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te,
adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [
Var.:
împăturát, -ă adj.] –
V. împături. ÎMPĂTURÁ vb. I
v. împături. ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit. ÎMPĂTURÍ, împăturesc,
vb. IV.
Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă:
împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28),
vb. I.
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te,
adj. (Și în forma împăturat; despre o pînză, o pătură, o foaie de hîrtie etc.) Strîns prin îndoire de mai multe ori. Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. Domnișoarele... suflau de moarte,făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. – Variantă:
împăturát, -ă adj. !împăturí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. împăturésc,
imperf. 3
sg. împătureá;
conj. prez. 3 să împătureáscă
împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.) ÎMPĂTURÍT adj. îndoit, pliat, strâns, (pop.) păturit. (O coală de hârtie ~.) A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).
împắtur și
-ésc, a
-í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și
păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și
a împătura, împătur și
-éz. ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strînge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hîrtie.) ÎMPĂTURIT adj. îndoit, pliat, strîns, (pop.) păturit. (O coală de hîrtie ~.) împăturit dex online | sinonim
împăturit definitie
Intrare: împături
împături verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
împături verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
împătura verb grupa I conjugarea I