Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«mp─âtura

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.
├ÄMP─éTUR├Ź, ├«mp─âturesc, vb. IV. Tranz. A str├ónge o p─âtur─â, o hain─â, o p├ónz─â, o h├órtie etc. prin ├«ndoirea de mai multe ori. [Var.: ├«mp─âtur├í vb. I] ÔÇô ├Än + p─âtur─â.
ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.
├ÄMP─éTUR├Ź, ├«mp─âturesc, vb. IV. Tranz. A str├ónge o p─âtur─â, o hain─â, o p├ónz─â, o h├órtie etc. prin ├«ndoirea de mai multe ori. [Var.: ├«mp─âtur├í vb. I] ÔÇô ├Än + p─âturi.
ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.
├ÄMP─éTUR├Ź, ├«mp─âturesc, vb. IV. Tranz. (╚śi ├«n forma ├«mp─âtura; cu privire la o p─âtur─â, la o foaie de h├«rtie, la o hain─â etc.) A str├«nge prin ├«ndoire de mai multe ori. G├«ngu ├«╚Öi ├«mp─âturi sumanul pe prisp─â. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de h├«rtie, o ├«mp─âtur─â-n patru ╚Öi-o dete lui mo╚Ö Gligor. RETEGANUL, P. I 16. ÔÇô Variant─â: ├«mp─âtur├í, ├«mpß║»tur ╚Öi ├«mp─âturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.
!├«mp─âtur├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ├«mp─âtur├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mp─âture├í; conj. prez. 3 s─â ├«mp─âture├ísc─â
├«mp─âtur├ş/├«mp─âtur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mp─âtur├ęsc/├«mp─âtur, imperf. 3 sg. ├«mp─âture├í/├«mp─âtur├í
├ÄMP─éTUR├Ź vb. a ├«ndoi, a plia, a str├ónge, (pop.) a p─âturi. (A ~ o coal─â de h├órtie.)
A ├«mp─âturi Ôëá a desp─âturi
A ├ÄMP─éTUR├Ź ~├ęsc tranz. (p─âturi, h├órtie etc.) A ├«ndoi de mai multe ori (pentru a str├ónge). [Var. a ├«mp─âtura] /├«n + p─âtur─â
împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).
├«mpß║»tur ╚Öi -├ęsc, a -├ş v. tr. (d. p─âtur─â). A╚Öez, str├«ng ├«n p─âtur─ş, vorbind de p├«nz─â, h├«rtie ╚Ö. a. ÔÇô ╚śi p─âturesc: p─âturindu-╚Ö─ş fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). ├Än Trans. ╚Öi a ├«mp─âtura, ├«mp─âtur ╚Öi -├ęz.
ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strînge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hîrtie.)

împătura dex online | sinonim

împătura definitie

Intrare: împături
împături verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
împături verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
împătura verb grupa I conjugarea I