Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru împătrire

ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru.
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru.
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A face (ceva) de patru ori mai mare.
împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 să împătreáscă
împătrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împătreáscă
ÎMPĂTRÍ vb. (livr.) a cvadrupla.
A ÎMPĂTRÍ ~ésc tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. /în + patru
împătrí v. a (se) face de patru ori mai mare.
împătrésc v. tr. Fac de patru orĭ maĭ mare.
ÎMPĂTRI vb. (livr.) a cvadrupla.

împătrire dex online | sinonim

împătrire definitie

Intrare: împătri
împătri tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
  • silabisire: îm-pă-tri
Intrare: împătrire
împătrire infinitiv lung