Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

ex-├«mp─ârat sm [At: EMINESCU, O. XIV, 132 / S ╚Öi: ex├«mp─ârat / Pl: ~a╚Ťi / E: ex- + ├«mp─ârat] (Rar) Fost ├«mp─ârat.
├ÄMP─éR├üT, ├«mp─âra╚Ťi, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ÔÖŽ Fig. St─âp├ón, conduc─âtor. ÔÇô Lat. imperator.
├ÄMP─éR├üT, ├«mp─âra╚Ťi, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ÔÖŽ Fig. St─âp├ón, conduc─âtor. ÔÇô Lat. imperator.
├ÄMP─éR├üT, ├«mp─âra╚Ťi, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. De-ai fi v─âzut cum au jucat Copilele de ├«mp─ârat! CO╚śBUC, P. I 58. ├Ämp─âratul, fratele craiului, se numea Verde-├Ämp─ârat. CREANG─é, P. 183. ├Ämp─ârat ╚Öi proletar [titlu]. EMINESCU, O. I 56. ÔŚŐ (Poetic) ├Ämp─ârat sl─âvit e codrul, Neamuri mii ├«i cresc sub poale, Toate ├«nflorind din mila Codrului, m─âriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ÔÖŽ Fig. St─âp├«n, conduc─âtor. De-acum s├«nt ├«mp─âratul lumii!... Vie zmei, balauri, pajuri n─âzdr─âvane, le voi combate, le voi ├«nvinge. ALECSANDRI, T. I 436.
├ÄMP─éR├ü, ├«mp─âr├ęz, vb. I. Tranz. (├Änv.) 1. A pune ├«n ╚Ťeap─â. 2. A aduce ceva la cuno╚Ötin╚Ťa tuturor printr-un semn ├«nfipt ├«n v├órful unui pro╚Ťap. ÔÇô Lat. impalare (< palare).
bárba-împărátului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-împărátului
├«mp─âr├ít s. m., pl. ├«mp─âr├í╚Ťi
Ler-împărát s. propriu m., g.-d. lui Ler-împărát
bárba-împărátului s. f.
├«mp─âr├ít s. m., pl. ├«mp─âr├í╚Ťi
Ler-Împărát s. pr. m.
BARBA-├ÄMP─éR├üTULUI s. v. curcubeu, pansea, panselu╚Ť─â, trei-fra╚Ťi-p─âta╚Ťi, zorea.
├ÄMP─éR├üT s. (livr.) cezar, (├«n Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (├«nv.) chesar, imperator, ├«mp─âr─â╚Ťie.
ÎMPĂRÁTUL s. art. v. steaua polară.
├ÄMP─éRATUL-P├ë╚śTILOR s. v. regin─â.
├«mp─âr├ít (├«mp─âr├í╚Ťi), s. m. ÔÇô Suveran absolut al unui imperiu. ÔÇô Mr. ampirat. La.t imperator (Pu╚Öcariu 785; Candrea-Dens., 824; REW 4305; DAR), cf. alb. mbret (Philippide, II, 644), prov. emperaire, it. imperadore, fr. empereur, sp. emperador. Der. de la nominativ, ca ├«n alb., apare ╚Öi ├«n alte cazuri de nume de persoan─â, cf. b─âiat, drac, om. Der. ├«mp─âr─âteas─â, s. f. (so╚Ťie de ├«mp─ârat; femeie care conduce un imperiu; nume de plante, Bryonia alba, Atropa Belladonna; la albine, matc─â), cu suf. -eas─â, ca buc─ât─âreas─â, c─ârtur─âreas─â (nu are nici o leg─âtur─â cu lat. t├«rzie imperatrissa, Densusianu, Hlr., 160); ├«mp─âr─â╚Ťel, s. m. (pas─âre, au╚Öel, Troglodytes parvulus), cf. numele s─âu fr. roitelet, sp. reyezuelo; ├«mp─âr─âtesc, adj. (imperial); ├«mp─âr─âte╚Öte, adv. (ca ├«mp─âra╚Ťii); ├«mp─âr─â╚Ťi, vb. (├«nv., a proclama pe cineva ├«mp─ârat; a domni); ├«mp─âr─â╚Ťie, s. f. (imperiu, ├«n mod tradi╚Ťional imperiul bizantin iar apoi cel turc); ├«mp─âr─âti╚Ť─â, s. f. (├«mp─âr─âteas─â, fat─â de ├«mp─ârat), cu suf. -i╚Ť─â; ├«mp─âr─âtu╚Ö, s. m. (au╚Öel).
├ÄMP─éR├üT ~╚Ťi m. 1) (├«n unele state; folosit ╚Öi ca titlu pe l├óng─â numele respectiv) Conduc─âtor absolut al ╚Ť─ârii; monarh; suveran; rig─â; rege. 2) fig. St─âp├ón cu puteri nelimitate. /<lat. imperator
├«mp─âr├í, ├«mp─âr├ęz, vb. I (reg.) 1. a ├«nfige pari sau haraci la vie; a h─âr─âci, a p─ârui (o vie). 2. a ├«mpunge cu un ac gros. 3. (refl.) a se ├«n╚Ťepa (├«n ceva), a se ├«mpunge. 4. a face cunoscut, a publica.
împărat m. 1. suveranul unui imperiu; 2. pop. rege: un fecior de împărat, Solomon imparat. [Lat. IMPERATOR].
Por-Impărat m. rege al Indiei, învins de Alexandru Macedon: fie măcar dela Por-împărat Al. [Personaj devenit popular prin mijlocirea Alexandriei].
├«mp─âr├ít m. (din nom. latin imper├ítor). Suveranu unu─ş imperi┼ş. ÔÇô ╚śi ump- (Mold. sud).
├«mp─âr├ęz v. tr. (d. par 1). Vech─ş. Pun ├«n par, str─âpung cu paru: bou a c─âzut ├«ntrÔÇÖun par ╚Öi sÔÇÖa ├«mp─ârat. Vestesc (pun├«nd un semn ├«ntrÔÇÖun par): a ├«mp─âra satu.
barba-împăratului s. v. CURCUBEU. PANSEA. PANSELUȚĂ. TREI-FRAȚI-PĂTAȚI. ZOREA.
├ÄMP─éRAT s. (livr.) cezar, (├«n Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (├«nv.) chesar, imperator. ├«mp─âr─â╚Ťie.
împăratul s. art. v. STEAUA POLARĂ.
împăratul-peștilor s. v. REGINĂ.
├ÄMP─éR─éTEAS─é s. 1. (pop.) cr─âias─â. 2. (ENTOM.) mam─â, matc─â, regin─â, (reg.) cr─âias─â, cr─âi╚Ť─â, musc─â-mare. (~ albinelor.) 3. (BOT.; Bryonia alba) mut─âtoare, (reg.) brei, curcube╚Ťea, tidv─â-de-p─âm├«nt.
împărăteasă s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ.
AVE CAESAR (IMPERATOR), MORITURI TE SALUTANT! (lat.) slav─â ╚Ťie, Cezar (├«mp─ârate), cei ce merg la moarte te salut─â! ÔÇô Suetoniu, ÔÇ×De vita XII CaesarumÔÇŁ, 4. Omagiu rostit de gladiatori ├«n fa╚Ťa lojii imperiale, la Roma, ├«nainte de ├«nceperea luptelor ├«n aren─â.
CAESAR NON SUPRA GRAMMATICOS (lat.) ├«mp─âratul nu este mai presus de gramatici ÔÇô Replic─â dat─â lui Sigismund de Luxemburg c├ónd, corectat de arhiepiscopul Placentius pentru o gre╚Öeal─â gramatical─â, ar fi spus: ÔÇ×Ego sum rex Romanus et supra grammaticamÔÇŁ (ÔÇ×Sunt ├«mp─ârat roman ╚Öi mai presus de gramatic─âÔÇŁ). V. ╚Öi Non est princeps supra leges, sed leges supra principem.
DECET IMPERATOREM STANTEM MORI (lat.) un ├«mp─ârat se cuvine s─â moar─â ├«n picioare ÔÇô Maxim─â atribuit─â ├«mp─âratului Vespasian. Semnific─â ├«nfruntarea demn─â ╚Öi stoic─â a destinului.
├ÄMP─éRAT, fam. (Mo╚Ť; Viciu 34) < subst.; ├«mp─âr─â╚Ťelu porecl─â (Pa╚Ö; Viciu 34).
├«mp─âr├ít, ├«mp─âra╚Ťi s. m. Suveranul unui imperiu. ÔÖŽ (├Än literatura religioas─â) ╚śef suprem al unei ╚Ť─âri; rig─â, rege, crai, ╚Ťar, ╚Öah. ÔŚŐ ├Ämp─âratul cerurilor sau ├Ämp─âratul ├«mp─âra╚Ťilor = Dumnezeu. ÔŚŐ ├Ämp─âratul iudeilor v. iudeu. ÔÇô Din lat. imperator.
├«mp─ârat, ├«mp─âra╚Ťi s. m. (intl.) 1. ╚Öef. 2. om influent.
├ÄMP─éR├üT, -─é, ├«mp─âra╚Ťi, -te, adj. v. ├ÄMP─éRA. ÔÇô [DLRM, DAR]

împărat dex online | sinonim

împărat definitie

Intrare: împăra
împăra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împărat (adj.)
împărat adjectiv
Intrare: Împărat
Împărat
Intrare: împărat (s.m.)
împărat substantiv masculin
Intrare: barba-împăratului
barba-împăratului substantiv feminin articulat (numai) singular