Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru împăra

ÎMPĂRÁ, împăréz, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A pune în țeapă. 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap. – Lat. impalare (< palare).
împărá, împăréz, vb. I (reg.) 1. a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie). 2. a împunge cu un ac gros. 3. (refl.) a se înțepa (în ceva), a se împunge. 4. a face cunoscut, a publica.
împăréz v. tr. (d. par 1). Vechĭ. Pun în par, străpung cu paru: bou a căzut într’un par și s’a împărat. Vestesc (punînd un semn într’un par): a împăra satu.

împăra dex online | sinonim

împăra definitie

Intrare: împăra
împăra verb grupa I conjugarea a II-a