Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru împărătuș

ÎMPĂRĂTÚȘ s. v. luetă, ochiul-boului, omușor, pitulice, uvulă.
ÎMPĂRĂTÚȘ ~i m. Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; uvulă; gușter; omușor. /împărat + suf. ~uș
Piț (împăratuș) m. numele ardelenesc al sfredelușului. [Nume de origină legendară].
1) împărătúș m. (d. împărat). Împărățel, sfredeluș.
2) împărătúș n. V. părătuș.
părătúș n., pl. e și urĭ (dim. d. *părat, d. lat. palatum, îld. pănaț, d. palatium. V. păraț). Vechĭ. Păraț. Omușor. – Azĭ (Cov.) peretúș și (Trans. Moild.) împărătúș (după împărat) și părătúș, omușor, limburuș.
împărătuș s. v. LUETĂ. OCHIUL-BOULUI. OMUȘOR. PITULICE. UVULĂ.
împărătúș, împărătuși, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndíțătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea, 1924, II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator) + suf. -uș (MDA).
împărătúș, -i, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndíțătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea 1924 II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator).

împărătuș dex online | sinonim

împărătuș definitie

Intrare: împărătuș
împărătuș substantiv masculin