Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru împărătiță

ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță.
ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță.
ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Popular și arhaizant) Împărăteasă; fată de împărat. Mare mîhnire a avut Kira-Împărat pentru pierderea iubitei sale împărătițe. SADOVEANU, D. P. 13. Știu, fetiță-mpărătiță, dar nici frică n-am, nici teamă. EMINESCU, L. P. 131. Eu nu voi putea face pe mărita împărătiță să rîdă. ȘEZ. I 209.
împărătíță (pop.) s. f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
împărătíță s.f., g.-d. art. împărătíței; pl. împărătíțe
ÎMPĂRĂTÍȚĂ ~e f. pop. 1) (în trecut; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană. 2) Fiică a unui împărat; principesă; prințesă. /împărat + suf. ~iță
împărăteásă f., pl. ese. Nevastă de împărat orĭ suverana unuĭ imperiŭ în care femeile aŭ drept să domnească. Mătrăgună (rar). Mutătoare, o plantă cucurbitacee veninoasă (bryonia alba). – În est și -tíță, pl. e.
împărătíță, V. împărăteasă.

împărătiță dex online | sinonim

împărătiță definitie

Intrare: împărătiță
împărătiță substantiv feminin