ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. Tînăra împărăteasă... s-a dus să-și mai vadă părinții. CREANGĂ, P. 86. Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii. EMINESCU, O. I 173.

împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése

împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. 1. (pop.) crăiasă. 2. v. matcă. 3. v. mutătoare.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. v. beladonă, mătrăgună.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ1 ~ése f. 1) (în trecut; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană. 2) Soție a împăratului. /împărat + suf. ~easă

ÎMPĂRĂTEÁSĂ2 ~ése f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui și cu fructe în formă de boabe negre sau roșii; mutătoare. /împărat + suf. ~easă

împărăteasă f. 1. soția împăratului; 2. pop. regină; 3. principesă care guvernă un imperiu: regina Angliei e împărăteasa Indiilor; 4. Bot. mătrăguna, considerata de popor ca împărăteasă buruienilor; 5. unica femeiușcă într’un roiu de aibine.

împărăteásă f., pl. ese. Nevastă de împărat orĭ suverana unuĭ imperiŭ în care femeile aŭ drept să domnească. Mătrăgună (rar). Mutătoare, o plantă cucurbitacee veninoasă (bryonia alba). – În est și -tíță, pl. e.

împărăteasă s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ.

ÎMPĂRĂTEASĂ s. 1. (pop.) crăiasă. 2. (ENTOM.) mamă, matcă, regină, (reg.) crăiasă, crăiță, muscă-mare. (~ albinelor.) 3. (BOT.; Bryonia alba) mutătoare, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pămînt.

împărăteásă, împărătese s. f. 1. Soția unui împărat; femeie care domnește peste o țară. ◊ Împărăteasa zilelor = duminica. 2. P. anal. Mama lui Iisus Hristos, Născătoarea de Dumnezeu, Maica Precista, Fecioara Maria. 3. (În orațiile de nuntă) Mireasă. – Din împărat + suf. -easă.