ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană.

ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre locuri, terenuri etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.

ÎMPENÁT, -Ă adj. v. împănat.

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană.

ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre păsări) Acoperit cu pene. ♦ (Înv.; despre săgeți) Căreia i s-a fixat o pană de pasăre în capătul neascuțit pentru a putea zbura mai ușor la lansare; care este prevăzut cu o pană. ♦ (Reg.) Împodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre un loc, un teren etc.) Plin, înțesat, împânzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) În care s-au introdus bucăți de usturoi, de slănină etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucăți) Înțepenit, fixat cu o pană de lemn sau de metal. [Var.: (Înv.) împenát, -ă adj.] – V. împăna.

ÎMPENÁT, -Ă adj. v. împănat.

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A umple o bucată de carne sau o legumă (prin crestături anume făcute) cu bucățele de slănină, de usturoi etc. pentru a prepara anumite feluri de bucate. A împănat vinetele pentru imambaialdi. ▭ Mușchi de căprioară împănat cu trufe. ALECSANDRI, T. 1260. ♦ Fig. A străpunge. Murad se duce... Să-nvingă-n arcășie pe Ild-Tozcoparan. De nu, să-l împăneze cu o săgeată-n piept. ALECSANDRI, P. III 378. 2. A înțesa, a împînzi. Pe urmă unde mai pui, Simeoane, vorbi și Șoimaru, că țara-i împănată cu oșteni de-ai noștri. SADOVEANU, O. VII 26. ◊ (Cu inversarea construcției) Venise mai cu samă pentru sfatul lui obișnuit cu doamna Anastasia în privința gospodăriilor lor împănate în toată țara. SADOVEANU, Z. C. 253. ◊ (Cu nuanță peiorativă) Ai împănat cabinetul ministerial cu toți prietenii. CAMIL PETRESCU, T. II 430. ◊ Fig. Enigme mitologice și istorice, cu care cărturarii împănează scrierile lor. ODOBESCU, S. III 312. ◊ Refl. Pămîntul... începe... a se împăna cu mii și mii de floricele. MARIAN, O. I 1. 3. A îmbina două sau mai multe obiecte cu ajutorul unei pene astfel încît să se suprime jocul sau mișcarea relativă dintre ele. Badea cu-n plug bine-mpănat Și tot cu fer ferecat... S-au apucat de arat. ALECSANDRI, P. P. 102. Coasa merse cîteva obrațe și o dată sări din toporîște cu o mare putere. O împănez din nou și, începînd din nou a cosi, iarăși sări. ȘEZ. I 85.

ÎMPĂNÁT, -Ă, împănați, -te, adj. 1. (Despre carne sau legume) Crestat și umplut cu bucăți de slănină, de usturoi, de ceapă etc. Vinete împănate. 2. (Despre un loc, un teren etc.) Plin, înțesat, împînzit (cu oameni). 3. (Despre păsări) Acoperit cu pene. Parcă-i buha împănată. BIBICESCU, P. P. 184. Am o pasăre-mpănată Și pe apă lăsată (Moara). GOROVEI, C. 231. (Și în forma împenat) Vînatul împenat asupra căruia m-am întins. ODOBESCU, S. III 37. ♦ (Învechit, despre săgeți) Prevăzut cu o pană, ca să zboare mai iute. (Atestat în forma împenat) Pe cine amenință [Diana] cu darda împenată ce ea atinge cu degetele-i delicate? ODOBESCU, S. III 55. ♦ Împodobit cu pene, cu flori sau, p. ext., cu alte podoabe. Un colac frumos... Împănat și-mpodobit. TEODORESCU, P. P. 180. Mîndru-i codru și-nfrunzit, Nu-i nădejde de venit; Mîndru-i codru și-mpănat, Nu-i nădejde de-nturnat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129. 4. (Rar, despre obiecte sau unelte încheiate din bucăți) Împreunat cu ajutorul unei pene. – Variantă: (învechit) împenát, -ă adj.

ÎMPENÁT, -Ă adj. v. împănat.

împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză

împăná vb., ind. prez. 1 sg. împănéz, 3 sg. și pl. împăneáză

ÎMPĂNÁ vb. (prin Transilv.) a șpicălui. (A ~ carnea cu usturoi.)

ÎMPĂNÁ vb. v. împânzi, înțesa, umple.

ÎMPĂNÁT adj. v. împânzit, înțesat, plin, ticsit.

A ÎMPĂNÁ ~éz tranz. 1) (carne sau unele legume) A cresta, introducând slănină, usturoi (și condimente). 2) (unelte) A asambla cu ajutorul unei pene, asigurând stabilitatea. 3) (spații, suprafețe etc.) A umple, distribuind elemente omogene printre alte elemente. /<lat. impinare

ÎMPĂNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPĂNA. 2) (despre păsări) Care este acoperit cu pene. 3) înv. (despre săgeți) Care are o pană de pasăre pentru a zbura mai bine. 4) fig. Care este împodobit cu pene colorate sau cu flori. Coif ~. /v. a împăna

împănà v. 1. a străpunge carnea cu slănină; 2. fig. a străpunge: să-l împăneze cu o săgeată în piept AL.; 3. a umplea din toate părțile; a împănat lumea cu soli. [V. pană, felie de slănină].

împănat a. provăzut cu pene: vânat împănat. OD.

împănat a. 1. garnisit cu slănină: friptură împănată; 2. fig. plin în tot locul: ferestrele erau împănate cu femeile Curții CR.

împănéz v. tr. (d. pană). Înfig fire de usturoĭ, de slănină orĭ de alt-ceva într’o friptură, într’o patlageană ș. a.: patlagene împănate. Fig. Iron. Umplu, împuĭez: Jidaniĭ au împănat țara. A împăna fuga, a o împunge la fugă, a o lua la fugă.

ÎMPĂNA vb. (prin Transilv.) a șpicălui. (A ~ carnea cu usturoi.)

împăna vb. v. ÎMPÎNZI. ÎNȚESA. UMPLE.

împănat adj. v. ÎMPÎNZIT. ÎNȚESAT. PLIN. TICSIT.

împăna, împănez v. t. (intl.) a lovi, a străpunge, a spinteca (pe cineva) cu cuțitul.

împănat, -ă, împănați, -te adj. lovit / împuns / spintecat cu cuțitul.