Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«mp─âm├óntenire

├ÄMP─éM├éNTEN├Ź, ├«mp─âm├óntenesc, vb. IV. 1. Tranz. (├Än Evul Mediu, ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea ╚Öi drepturile de p─âm├óntean. 2. Refl. A se stabili ├«ntr-un loc, a se integra ├«n via╚Ťa localnicilor. 3. Tranz. ╚Öi refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face s─â prind─â sau a prinde r─âd─âcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. ÔÇô ├Än + p─âm├óntean.
├ÄMP─éM├éNTEN├ŹRE, ├«mp─âm├ónteniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mp─âm├ónteni ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«mp─âm├ónteni.
├ÄMP─éM├éNTEN├Ź, ├«mp─âm├óntenesc, vb. IV. 1. Tranz. (├Än evul mediu, ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea ╚Öi drepturile de p─âm├óntean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili ├«ntr-un loc, a se integra ├«n via╚Ťa localnicilor. 3. Tranz. ╚Öi refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face s─â prind─â sau a prinde r─âd─âcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. ÔÇô ├Än + p─âm├óntean.
├ÄMP─éM├éNTEN├ŹRE, ├«mp─âm├ónteniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mp─âm├ónteni ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«mp─âm├ónteni.
├ÄMP─éM├ÄNTEN├Ź, ├«mp─âm├«ntenesc, vb. IV. Refl. A se stabili temeinic ├«ntr-un loc (devenind st─âp├«n pe o bucat─â de p─âm├«nt), a se integra ├«n via╚Ťa localnicilor, a nu mai fi considerat ca str─âin. Via╚Ťa lui Gheorghe Dima ╚Öi-a aflat rost pentru o vreme ├«n ├«nfruntarea nest─âvilitei vie╚Ťi a apelor Siretului. Pe urm─â, prinz├«nd drag de oameni ╚Öi de locuri, omul s-a ├«mp─âm├«ntenit cu totul. GALAN, Z. R. 45. ÔŚŐ Fig. At├«te litere prisoselnice ce, ├«ncetul cu ├«ncetul, ├«ncepuser─â a se ├«mp─âm├«nteni ├«n limba noastr─â. NEGRUZZI, S. I 261.
├ÄMP─éM├ÄNTEN├ŹRE, ├«mp─âm├«nteniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«mp─âm├«nteni ╚Öi rezultatul ei. Pedantismul... au produs o literatur─â f─âr─â via╚Ť─â, espus─â criticei ╚Öi care niciodat─â nu va c├«╚Ötiga dreptul de ├«mp─âm├«ntenire ├«n s├«nul unui neam ce au improvizat minunatele balade. RUSSO, S. 43.
├«mp─âm├ónten├ş (a ~) (a stabili ├«ntr-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. ├«mp─âm├ónten├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«mp─âm├óntene├í; conj. prez. 3 s─â ├«mp─âm├óntene├ísc─â
├«mp─âm├ónten├şre s. f., g.-d. art. ├«mp─âm├ónten├şrii; pl. ├«mp─âm├ónten├şri
├«mp─âm├ónten├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mp─âm├ónten├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mp─âm├óntene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mp─âm├óntene├ísc─â
├«mp─âm├ónten├şre s. f., g.-d. art. ├«mp─âm├ónten├şrii; pl. ├«mp─âm├ónten├şri
├ÄMP─éM├éNTEN├Ź vb. 1. v. naturaliza. 2. a adapta, a transplanta. (~ o institu╚Ťie, un obicei.)
├ÄMP─éM├éNTEN├Ź vb. v. statornici.
├ÄMP─éM├éNTEN├ŹRE s. naturalizare, (├«nv.) indigenat.
├ÄMP─éM├éNTEN├ŹRE s. v. statornicire.
A ├ÄMP─éM├éNTEN├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se ├«mp─âm├ónteneasc─â. 2) A confirma (printr-un act) ├«n calitate de p─âm├óntean cu drepturi corespunz─âtoare. /├«n + p─âm├óntean
A SE ├ÄMP─éM├éNTEN├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se stabili, integr├óndu-se ├«n via╚Ťa localnicilor; a prinde r─âd─âcini. 2) fig. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra ad├ónc ├«n uz; a deveni obi╚Önuit; a se ├«nr─âd─âcina; a se statornici; a se ├«ncet─â╚Ťeni. /├«n + p─âm├óntean
├«mp─âm├ónten├Č v. a face p─âm├óntean.
împământenire f. indigenat, naturalizare: împământenirea se dă de puterea legislativă.
├«mp─âm├«nten├ęsc v. tr. Fac p─âm├«ntean, acord acelea╚Ö─ş dreptur─ş ca ╚Öi p─âm├«ntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. M─â a╚Öez definitiv undeva. ÔÇô Rar ╚Öi p─âm├«ntenesc.
├«mp─âm├«nten├şre f. Indigenat, naturalizare.
├ÄMP─éM├ÄNTENI vb. 1. a (se) naturaliza, (├«nv.) a (se) indigena, a (se) na╚Ťionaliza. (S-a ~ ├«n ╚Ťara noastr─â.) 2. a adapta, a transplanta. (~ o institu╚Ťie, un obicei.)
împămînteni vb. v. STATORNICI.
ÎMPĂMÎNTENIRE s. naturalizare, (înv.) indigenat.

împământenire dex online | sinonim

împământenire definitie

Intrare: împământeni
împământeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împământenire
împământenire substantiv feminin