ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).

ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).

ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea unui animal jupuit, pentru a obține înfățișarea unui animal viu.

ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele a fost jupuită și apoi umplută cu paie, pentru a da impresia de animal viu. În capul de sus al scării, un urs împăiat ține în labele lui mari o scrumieră. STANCU, U.R.S.S. 42. Se opri încîntat în sala în care era așezat frumos, pe mese, materialul didactic cu care fusese înzestrată școala: globuri pămîntești, instrumente inginerești... animale împăiate, un schelet. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Mă apropiam cu gîndul sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală, ca de un urs împăiat, gata să fug. DELAVRANCEA, H. T. 86.

împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd

împăiá vb., ind. prez. 1 sg. împăiéz, 3 sg. și pl. împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. împăiéze; ger. împăínd

ÎMPĂIÁ vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.)

A ÎMPĂIÁ ~iéz tranz. (pielea jupuită de pe un animal sau de pe o pasăre) A umple cu paie (pentru a-i reda forma specimenului viu). ~ un vultur. /în + pai

împăiá, pers. 3 sg. împăiază, vb. I refl. (reg.; despre oi) primăvara oile se împăiază = le cresc sub firele vechi de lână alte fire noi (pai); a năpârli.

împăià v. a prepara animale moarte așa ca să le dea aparența vieții. [Lit. a le pune în paie].

împăĭéz v. tr. (d. paĭe). Umplu cu paĭe orĭ cu alt-ceva, cum se face cu animalele moarte ca să se conserve: a împăĭa un lup.

ÎMPĂIA vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.)

împăia, împăiez v. t. (intl.) a ucide.