Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru împădurit

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori într-un teren pentru a forma o pădure. A împăduri dealuri golașe. ♦ Refl. (Despre un teren) A se acoperi cu arbori.
ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriți, -te, adj. Acoperit cu arbori, care a fost plantat cu arbori pentru a se face o pădure. Cînd soarele coborî de-a binelea peste dealurile împădurite, se aduseră băuturi răcoritoare și dulciuri, cu carafe de apă. CAMIL PETRESCU, O. I 316. Eram tînăr... cornul înflorea, Pe dealu-mpădurit din fața mea. D. BOTEZ, F. S. 9.
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
împădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. împădureáscă
ÎMPĂDURÍT adj. păduros, (rar) pădurat, păduratic, pădureț, pădurit, silvestru. (Zonă ~.)
A împăduri ≠ a despăduri
Împădurit ≠ despădurit
A ÎMPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) A face să se împădurească. ~ un deal. 2) (suprafețe de pământ, terenuri etc.) A acoperi cu păduri prin plantarea arborilor. /în + pădure
A SE ÎMPĂDURÍ pers.3 se ~éște tranz. (despre suprafețe de pământ, terenuri) A se acoperi cu păduri. /în + pădure
împădurì v. a transforma în păduri pământuri, nisipuri.
împădurésc v. tr. Acoper cu pădurĭ: a împăduri o țară.
ÎMPĂDURIT adj. păduros, (rar) pădurat, păduratic, pădureț, pădurit, silvestru. (Zonă ~.)

împădurit dex online | sinonim

împădurit definitie

Intrare: împăduri
împăduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împădurit
împădurit adjectiv