Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru împădurire

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri.
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri. – V. împăduri.
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori într-un teren pentru a forma o pădure. A împăduri dealuri golașe. ♦ Refl. (Despre un teren) A se acoperi cu arbori.
ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a (se) împăduri. A fost elaborat și se realizează pas cu pas planul de refacere a economiei forestiere și de împădurire a Dobrogei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 100.
împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
împădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. împădureáscă
împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
A împăduri ≠ a despăduri
A ÎMPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) A face să se împădurească. ~ un deal. 2) (suprafețe de pământ, terenuri etc.) A acoperi cu păduri prin plantarea arborilor. /în + pădure
A SE ÎMPĂDURÍ pers.3 se ~éște tranz. (despre suprafețe de pământ, terenuri) A se acoperi cu păduri. /în + pădure
împădurì v. a transforma în păduri pământuri, nisipuri.
împădurésc v. tr. Acoper cu pădurĭ: a împăduri o țară.

împădurire dex online | sinonim

împădurire definitie

Intrare: împăduri
împăduri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împădurire
împădurire substantiv feminin