ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori într-un teren pentru a forma o pădure. A împăduri dealuri golașe. ♦ Refl. (Despre un teren) A se acoperi cu arbori.

împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 să împădureáscă

împădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. împădureáscă

A împăduri ≠ a despăduri

A ÎMPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) A face să se împădurească. ~ un deal. 2) (suprafețe de pământ, terenuri etc.) A acoperi cu păduri prin plantarea arborilor. /în + pădure

A SE ÎMPĂDURÍ pers.3 se ~éște tranz. (despre suprafețe de pământ, terenuri) A se acoperi cu păduri. /în + pădure

împădurì v. a transforma în păduri pământuri, nisipuri.

împădurésc v. tr. Acoper cu pădurĭ: a împăduri o țară.