Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«mp─âciuitorist

├ÄMP─éCIUITOR├ŹST, -─é, ├«mp─âciuitori╚Öti, -ste, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care manifest─â ├«mp─âciuitorism, care practic─â ├«mp─âciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] ÔÇô ├Ämp─âciuitor + suf. -ist.
├ÄMP─éCIUITOR├ŹST, -─é, ├«mp─âciuitori╚Öti, -ste, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care manifest─â ├«mp─âciuitorism, care practic─â ├«mp─âciuitorismul; conciliator. [Pr.: -ciu-i-] ÔÇô ├Ämp─âciuitor + suf. -ist.
├ÄMP─éCIUITOR├ŹST, -─é, ├«mp─âciuitori╚Öti, -ste, adj. Care se face vinovat de ├«mp─âciuitorism, care practic─â ├«mp─âciuitorismul. Organiza╚Ťiile de partid au datoria de a lupta cu fermitate ├«mpotriva oric─âror ├«ncerc─âri ale chiaburilor de a se camufla ├«n r├«ndurile mijloca╚Öilor, de a combate manifest─ârile oportuniste ├«mp─âciuitoriste fa╚Ť─â de chiaburi. LUPTA de CLAS─é, 1952, nr. 2-3, 17. ÔŚŐ (Substantivat) Atunci c├«nd se declar─â r─âzboi devierii de dreapta, deviatorii de dreapta se travestesc de obicei ├«n ├«mp─âciuitori╚Öti ╚Öi pun partidul ├«ntr-o situa╚Ťie dificil─â. STALIN, O. XII 24. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ciu-i-.
├«mp─âciuitor├şst (-ciu-i-) adj. m., s. m., pl. ├«mp─âciuitor├ş╚Öti; adj. f., s. f. ├«mp─âciuitor├şst─â, pl. ├«mp─âciuitor├şste
├«mp─âciuitor├şst adj. m., s. m. (sil. -ciu-i-), pl. ├«mp─âciuitor├ş╚Öti; f. sg. ├«mp─âciuitor├şst─â, pl. ├«mp─âciuitor├şste
├ÄMP─éCIUITOR├ŹST adj., s. conciliator. (Un oportunist ~.)
├ÄMP─éCIUITOR├ŹST, -─é adj., s. m. f. (cel) care practic─â ├«mp─âciuitorismul. (dup─â rus. primiritelnii)
├ÄMP─éCIUITOR├ŹST ~st─â (~╚Öti, ~ste) m. ╚Öi f. Persoan─â care d─â dovad─â de ├«mp─âciuitorism; care manifest─â ├«mp─âciuitorism; conciliator. /├«mp─âciuitor + suf. ~ist
ÎMPĂCIUITORIST adj., s. conciliator. (Un oportunist ~.)

împăciuitorist dex online | sinonim

împăciuitorist definitie

Intrare: împăciuitorist (adj.)
împăciuitorist adjectiv
  • silabisire: -ciu-i-
Intrare: împăciuitorist (s.m.)
împăciuitorist substantiv masculin
  • silabisire: -ciu-i-