împăceluí, împăceluiésc, vb. IV (reg., înv.) a împăca, a pacifica; (refl.) a se împăca, a se împăcălui.

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.