ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă.

ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli.

ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A se face des, îndesat ca pâsla. ◊ Tranz. Împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâsla). – În + pâslă.

ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli.

ÎMPÎSLÍ, împîslesc, vb. IV. 1. Refl. A se face ca pîsla. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața crescînd des (ca pîsla). Fața lui Saizu... arsă și tăbăcită de arșița verii și viscolul multor ierni, era împîslită de barba căruntă pe tot obrazul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/6. ◊ Fig. Malurile acestei ape sînt, pe alocuri, împîslite de iarbă. MACEDONSKI, O. III 3.

ÎMPÎSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împîsli.

împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă

împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii

împâslí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împâsleáscă

împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii

A ÎMPÂSLÍ ~ésc tranz. 1) (despre păr, barbă) A acoperi abundent (crescând des și încâlcit, ca pâsla). 2) (obiecte) A căptuși cu pâslă. /în + pâslă

A SE ÎMPÂSLÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre păr, lână) A se face ca pâsla (descurcându-se greu). /în + pâslă

împăslì v. a se îndesa, vorbind de părul capului sau de mustăți. [V. pâslă].

împîslésc v. tr. (d. pîslă). Vest. Îmbîxesc, îndes cu praf, vorbind de lînă, de covoare saŭ de păru capuluĭ. V. refl. Mă fac ca pîsla.