Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru împâslire

ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă.
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli.
ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A se face des, îndesat ca pâsla. ◊ Tranz. Împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâsla). – În + pâslă.
ÎMPÂSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împâsli. – V. împâsli.
ÎMPÎSLÍ, împîslesc, vb. IV. 1. Refl. A se face ca pîsla. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața crescînd des (ca pîsla). Fața lui Saizu... arsă și tăbăcită de arșița verii și viscolul multor ierni, era împîslită de barba căruntă pe tot obrazul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/6. ◊ Fig. Malurile acestei ape sînt, pe alocuri, împîslite de iarbă. MACEDONSKI, O. III 3.
ÎMPÎSLÍRE s. f. Faptul de a (se) împîsli.
împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 să împâsleáscă
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
împâslí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împâsleáscă
împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii
A ÎMPÂSLÍ ~ésc tranz. 1) (despre păr, barbă) A acoperi abundent (crescând des și încâlcit, ca pâsla). 2) (obiecte) A căptuși cu pâslă. /în + pâslă
A SE ÎMPÂSLÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre păr, lână) A se face ca pâsla (descurcându-se greu). /în + pâslă
împăslì v. a se îndesa, vorbind de părul capului sau de mustăți. [V. pâslă].
împîslésc v. tr. (d. pîslă). Vest. Îmbîxesc, îndes cu praf, vorbind de lînă, de covoare saŭ de păru capuluĭ. V. refl. Mă fac ca pîsla.

împâslire dex online | sinonim

împâslire definitie

Intrare: împâsli
împâsli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împâslire
împâslire substantiv feminin