Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«mburghezire

├ÄMBURGHEZ├Ź, ├«mburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a c─âp─âta deprinderi de burghez; a se burghezi. ÔÇô ├Än + burghez.
├ÄMBURGHEZ├ŹRE s. f. Faptul de a se ├«mburghezi. ÔÇô V. ├«mburghezi.
├ÄMBURGHEZ├Ź, ├«mburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a c─âp─âta deprinderi, n─âravuri de burghez; a se burghezi. ÔÇô ├Än + burghez.
├ÄMBURGHEZ├ŹRE s. f. Faptul de a se ├«mburghezi. ÔÇô V. ├«mburghezi.
!├«mburghez├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«mburghez├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«mburgheze├í; conj. prez. 3 s─â se ├«mburgheze├ísc─â
├«mburghez├şre s. f., g.-d. art. ├«mburghez├şrii
├«mburghez├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mburghez├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mburgheze├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mburgheze├ísc─â
├«mburghez├şre s. f., g.-d. art. ├«mburghez├şrii
├ÄMBURGHEZ├Ź vb. IV. refl. A deveni burghez; a c─âp─âta deprinderi de burghez. [Cf. it. imborghesire].
├ÄMBURGHEZ├ŹRE s.f. Faptul de a se ├«mburghezi. [< ├«mburghezi].
ÎMBURGHEZI vb. refl. a deveni burghez; a căpăta deprinderi burgheze. (după it. imborghesire)
A ├ÄMBURGHEZ├Ź ~├ęsc tranz. rar A face s─â se ├«mburghezeasc─â. /├«n + burghez
A SE ├ÄMBURGHEZ├Ź m─â ~├ęsc intranz. rar A c─âp─âta tr─âs─âturi de burghez; a deveni burghez. /├«n + burghez

îmburghezire dex online | sinonim

îmburghezire definitie

Intrare: îmburghezi
îmburghezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îmburghezire
îmburghezire substantiv feminin