Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru ├«mburdare

├ÄMBURD├ü, ├«mb├║rd, vb. I. Refl. (Regional) A se r─âsturna. C─âru╚Ťa s-a ├«mburdat. ÔŚŐ Tranz. Fig. Asa-i c-o s─â-i ├«mburd─âm pe boieri? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1.
îmburdá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúrdă
îmburdá vb., ind. prez. 3 sg. îmbúrdă
ÎMBURDÁ vb. v. cădea, dărâma, întoarce, nărui, pica, prăbuși, prăvăli, răsturna, surpa.
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Tranz. (Trans.) A răsturna, a întoarce, a da peste cap, a răvăși, a răscoli. (din zburda cu pref. în- sau din lat. *imburdāre < burdus = catâr)
├«mburd├í (-d├ęz, ├«mburd├ít), vb. ÔÇô A tr├«nti, a dobor├«. Origine necunoscut─â. De la bord ÔÇ×pietricic─âÔÇŁ, dup─â Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburd─üre < burdus ÔÇ×cat├«rÔÇŁ, dup─â Pu╚Öcariu, Dacor., III, 838 ╚Öi DAR; din mag. borda ÔÇ×coast─âÔÇŁ, dup─â Dr─âganu, ├«n DAR; din lat. abhorridus, dup─â Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; ├«ns─â nici una din aceste explica╚Ťii nu pare pertinent─â. Pare a fi vorba mai cur├«nd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai ├«n compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprim─â ideea de hurduc─âtur─â a unei c─âru╚Ťe, cf. hurduc.
îmbúrd, a -á v. intr. (ca și zburd). Ban. Trans. Răstorn.
├«mburda vb. v. C─éDEA. D─éR├ÄMA. ├ÄNTOARCE. N─éRUI. PICA. PR─éBU╚śI. PR─éV─éLI. R─éSTURNA. SURPA.
├«mburd├í, ├«mburd, vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) r─âsturna, a (se) ├«ntoarce: ÔÇ×C├ónd v├óntu╚ŤuÔÇÖ ╚Öi-a sufla, / V├óntuÔÇÖ casa a-mburdaÔÇŁ (B├órlea, 1924, II: 285). ÔÇô Et. nec. (DER, MDA).
├«mburd├í, ├«mburd, vb. tranz. ÔÇô A r─âsturna: ÔÇ×C├ónd v├óntu╚ŤuÔÇÖ ╚Öi-a sufla, / V├óntuÔÇÖ casa a-mburdaÔÇŁ (B├órlea 1924 II: 285). ÔÇô Et. nec. (MDA).

îmburdare dex online | sinonim

îmburdare definitie

Intrare: îmburda
îmburda verb grupa I conjugarea I
Intrare: îmburdare
îmburdare infinitiv lung