Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru îmbunătățat

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.
ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.
ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă
îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă
ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.
A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica
A îmbunătăți ≠ a agrava
A se îmbunătăți ≠ a se agrava
A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate
A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate
îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.
îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.
ÎMBUNĂTĂȚI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. și fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.)

îmbunătățat dex online | sinonim

îmbunătățat definitie

Intrare: îmbunătăți
îmbunătăța verb grupa I conjugarea a II-a
îmbunătăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îmbunătățat
îmbunătățat participiu