Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru îmbulzire

ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi.
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi.
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau in valuri la picioarele farului. BART, E. 251. 2. Tranz. (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. – Variantă: bulzí vb. IV.
ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei.
îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 să îmbulzeáscă
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii
îmbulzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbulzeáscă
îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii, pl. îmbulzíri
ÎMBULZÍ vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă ~ așa în mine?)
A ÎMBULZÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulz
A SE ÎMBULZÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare (într-un spațiu restrâns) mișcându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. ~ la intrare. /în + bulz
îmbulzì v. 1. a strânge cu putere; 2. fig. a urmări d’aproape: ne tot îmbulzește cu cereri; 3. a se înghesui: gloatele se îmbulzea și da unele peste altele. ISP. [Derivat din bulz (de caș), termen ciobănesc cu sensul generalizat; primitiv: a străcura în saci bulzii de caș].
îmbulzésc v. tr. (d. bulz). Aglomerez, grămădesc. V. refl. Mă aglomerez, mă grămădesc. – Și bulzesc (Cost. 1, 264).
ÎMBULZI vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Ce vă ~ așa în mine?)
îmbulzí, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
îmbulzí, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre”.

îmbulzire dex online | sinonim

îmbulzire definitie

Intrare: îmbulzi
îmbulzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îmbulzire
îmbulzire substantiv feminin