îmbuĭecésc (mă) v. refl. Vechĭ. Mă fac buĭac, îmĭ merge bine, mă îngraș. V. buĭecesc.

îmbuiecí, îmbuiecesc, vb. refl. – (reg.) A se veseli, a chefui. Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din în- + buieci (< buiac „neastâmpărat”) (Scriban, MDA).