Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«mbuiba

├ÄMBUIB├ü, ├«mb├║ib, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A m├ónca ╚Öi a bea sau a da s─â m─ân├ónce ╚Öi s─â bea peste m─âsur─â, a (se) ghiftui; a (se) ├«ndopa. ÔÇô Et. nec.
├ÄMBUIB├ü, ├«mb├║ib, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A m├ónca ╚Öi a bea (sau a da s─â m─ân├ónce ╚Öi s─â bea) peste m─âsur─â, a (se) ghiftui; a (se) ├«ndopa. ÔÇô Et. nec.
├ÄMBUIBß║«, ├«mb├║ib, vb. I. Refl. A se ghiftui cu m├«nc─âri ╚Öi b─âuturi; a se ├«ndopa; p. ext. a tr─âi ├«n bel╚Öug excesiv, a avea din toate mai mult dec├«t trebuie. V. huzuri. Domnul Tudose... se ├«mbuiba cu carne fript─â diminea╚Ťa. PAS, Z. I 132. Vulturii... se r─âped la st├«rvuri ╚Öi se ├«mbuib─â cu mort─âciuni. ODOBESCU, S. III 16. ÔŚŐ Tranz. Osp─â╚Ť ce ne ├«mbuib─â p├«ntecele ╚Öi ne stric─â s─ân─âtatea. NEGRUZZI, S. I 253.
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
îmbuibá vb. (sil. -bui-), ind. prez. 1 sg. îmbúib, 3 sg. și pl. îmbúibă
ÎMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin Transilv. și Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mâncare.) 2. v. huzuri.
├«mbuib├í (├«mb├║ib, ├«mbuib├ít), vb. ÔÇô 1. A ghiftui, a ├«ndopa cu m├«ncare. ÔÇô 2. (Refl.) A m├«nca lacom, ├«n exces. ÔÇô 3. A cre╚Öte din abunden╚Ť─â, a se ├«nmul╚Ťi. Origine necunoscut─â. Nici una din explica╚Ťiile date p├«n─â acum nu pare mul╚Ťumitoare. Dup─â Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incert─â a lui ÔÇ×sf├«rcÔÇŁ, pe baza unui der. *imbubi─üre, cf. Pu╚Öcariu 72 ╚Öi REW 4286a; ├«ns─â autorul a renun╚Ťat mai t├«rziu la aceast─â ipotez─â, conving├«ndu-se c─â glosarea era incorect─â. Dup─â Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbu─Ľre, prin intermediul unei forme pop. *imbuvi─üre, cf. DAR, ╚Öi Rosetti, I, 167, care stabile╚Öte o leg─âtur─â cu lat. bubß┐Ĺre ÔÇ×a umflaÔÇŁ. Sub aspect semantic, cuv├«ntul ofer─â o identitate perfect─â cu buieci, cf. buiac; ├«ns─â explica╚Ťia fonetic─â este dificil─â cf. sl. buiti s─Ö ÔÇ×a tr─âi ├«nconjurat de pl─âceriÔÇŁ, cu care DAR admite c─â s-a ├«ncruci╚Öat.
A ÎMBUIBÁ îmbúib tranz. A face să se îmbuibe; a ghiftui. / Orig. nec.
A SE ÎMBUIBÁ mă îmbúib intranz. 1) A se îndopa cu mâncare și băutură; a se ghiftui. 2) A trăi în belșug. /Orig. nec.
îmbuibà v. 1. a (se) îndopa; 2. fig. a se face arogant. [Origină necunoscută].
├«mb├║─şb, a -├í v. tr. (cp. cu lat. bubia, gurgu─şu ╚Ť├«╚Ťe─ş. V. ╚Öi bu─şb). ├Ändop, satur de ban─ş ╚Öi de toate. V. refl. M─â ├«ndop, m─â satur de ban─ş ╚Öi de fericire.
├ÄMBUIBA vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) ├«ndopa, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) ├«nc─ât─âr─âma. (S-a ~ cu m├«ncare.) 2. a huzuri. (Se ~ toat─â via╚Ťa.)

îmbuiba dex online | sinonim

îmbuiba definitie

Intrare: îmbuiba
îmbuiba verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bui-