ÎMBUIBĂTÓR, -OÁRE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mîncări) Care îmbuibă, care este prea îmbelșugat. Îmbuibătoarea cină a părintelui egumen făcu că a doua zi, cu adevărat, eram bolnav. NEGRUZZI, S. I 319.

ÎMBUIBĂTÓR, -OÁRE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mâncăruri) Care îmbuibă. – Din îmbuiba + suf. -(ă)tor.