Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru îmbucurător

ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care face bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care aduce bucurie, care bucură. Știre îmbucurătoare. Rezultate îmbucurătoare.
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
Îmbucurător ≠ dezolant, întristător, mâhnitor, supărător
ÎMBUCURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător
îmbucurător a. care îmbucură.
îmbucurătór, -oáre adj. Care-țĭ produce bucurie.

îmbucurător dex online | sinonim

îmbucurător definitie

Intrare: îmbucurător
îmbucurător adjectiv