Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«mbucur─âtor

├ÄMBUCUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«mbucur─âtori, -oare, adj. Care bucur─â, care provoac─â bucurie. ÔÇô ├Ämbucura + suf. -─âtor.
├ÄMBUCUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«mbucur─âtori, -oare, adj. Care bucur─â, care face bucurie. ÔÇô ├Ämbucura + suf. -─âtor.
├ÄMBUCUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«mbucur─âtori, -oare, adj. Care aduce bucurie, care bucur─â. ╚śtire ├«mbucur─âtoare. Rezultate ├«mbucur─âtoare.
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
├Ämbucur─âtor Ôëá dezolant, ├«ntrist─âtor, m├óhnitor, sup─âr─âtor
ÎMBUCURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător
îmbucurător a. care îmbucură.
├«mbucur─ât├│r, -o├íre adj. Care-╚Ť─ş produce bucurie.

îmbucurător dex online | sinonim

îmbucurător definitie

Intrare: îmbucurător
îmbucurător adjectiv