Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«mbuc─âtur─â

├ÄMBUC─éT├ÜR─é, ├«mbuc─âturi, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi introdus─â o dat─â ├«n gur─â; ├«nghi╚Ťitur─â, dumicat; p. ext. m├óncare; buc─âtur─â. 2. Loc de asamblare a dou─â ╚Ťevi, dou─â burlane etc., a unui ╚Ötift care intr─â ├«n loca╚Öul s─âu etc. ÔÇô ├Ämbuca + suf. -─âtur─â.
├ÄMBUC─éT├ÜR─é, ├«mbuc─âturi, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi v├ór├ót─â o dat─â ├«n gur─â; ├«nghi╚Ťitur─â, dumicat; p. ext. m├óncare; buc─âtur─â. 2. Loc de asamblare a dou─â ╚Ťevi, dou─â burlane etc., a unui ╚Ötift care intr─â ├«n loca╚Öul s─âu etc. ÔÇô ├Ämbuca + suf. -─âtur─â.
├ÄMBUC─éT├ÜR─é, ├«mbuc─âturi, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care se ia ├«n gur─â ╚Öi se ├«nghite deodat─â; p. ext. m├«ncare. A╚Ťi m├«ncat voi ceva de n─âmiazi? ÔÇô Nici o ├«mbuc─âtur─â, r─âspunse fratele cel mare. POPESCU, B. II 50. Baba ├«i d─âdea ├«mbuc─âtura de p├«ine ├«n gur─â. CARAGIALE, O. VII 523. De lene╚Ö ce era, nici ├«mbuc─âtura din gur─â nu ╚Öi-o mesteca. CREANG─é, O. A. 218. ÔÖŽ ├Änghi╚Ťitur─â. L-a ├«nghi╚Ťit dintr-o ├«mbuc─âtur─â. 2. Locul unde se ├«mbuc─â dou─â obiecte. A╚Öez─â fiecare lemni╚Öor la ├«mbuc─âtura lui ╚Öi cl─âdi foi╚Öorul din nou. ISPIRESCU, L. 378. ÔÇô Variant─â: buc─ât├║r─â (VLAHU╚Ü─é, O. A. III 198, RETEGANUL, P. III 65, ╚śEZ. III 47) s. f.
îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
├ÄMBUC─éT├ÜR─é s. gur─â, ├«nghi╚Ťitur─â, mu╚Öc─âtur─â, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) bu╚Öc─â. (O ~ de p├óine.)
ÎMBUCĂTÚRĂ ~i f. 1) Cantitate dintr-un aliment care poate fi îmbucată dintr-o singură dată. 2) Loc unde se îmbucă două piese. /a îmbuca + suf. ~ătură
├«mbuc─âtur─â f. 1. c├ót se poate lua dintrÔÇÖodat─â ├«n gur─â; 2. ├«mpreunarea a dou─â lucruri cari se ├«mbuc─â unul ├«ntrÔÇÖaltul; 3. partea unui instrument de muzic─â ce se pune ├«n gur─â.
├«mbuc─ât├║r─â f., pl. ─ş. M├«ncare c├«t po╚Ť─ş ├«mbuca odat─â, ├«nghi╚Ťitur─â (V. buc─âtur─â, g─âl─âtuv). Locu unde se ├«mbuc─â do┼ş─â lucrur─ş or─ş se vars─â un r├«┼ş (gur─â de r├«┼ş). Mu╚Öt─şuc, acea parte a une─ş trompete care se pune ├«n gur─â. V. b├«z├«itoare.
├ÄMBUC─éTUR─é s. gur─â, ├«nghi╚Ťitur─â, mu╚Öc─âtur─â, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) bu╚Öc─â. (O ~ de p├«ine.)
ÎMBUCĂTURĂ, Ion (AO XI 65), < subst.
a-i num─âra cuiva buc─â╚Ťelele / ├«mbuc─âturile expr. (peior. ÔÇô d. gazde, ├«n raport cu oaspe╚Ťii) a fi zg├órcit cu trata╚Ťia oferit─â unui musafir.

îmbucătură dex online | sinonim

îmbucătură definitie

Intrare: îmbucătură
îmbucătură substantiv feminin
Intrare: Îmbucătură
Îmbucătură