ÎMBUCĂRÍ, îmbucăresc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A da de mâncare vitelor. 2. Refl. (Despre vite) A se hrăni, a se sătura. – Din îmbucare (< îmbuca).

ÎMBUCĂRÍ vb. v. sătura.

îmbucări vb. v. SĂTURA.

ÎMBUCĂRÍRE s. f. v. îmbucări. [DLRM]