ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă

îmbucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucățeáscă

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.