Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru îmbucățire

ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.
ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.
îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 să îmbucățeáscă
îmbucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucățeáscă
îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.
îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.

îmbucățire dex online | sinonim

îmbucățire definitie

Intrare: îmbucăți
îmbucăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îmbucățit
îmbucățit participiu
îmbucățire infinitiv lung