ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. A căpăta aspect de broboane, a se transforma în broboane. Pe buza de sus, pe bărbie... se îmbrobonise sudoare. DUMITRIU, N. 229.

ÎMBROBONÍ, pers. 3 îmbrobonește, vb. IV. Refl. (Rar) A se transforma în broboane. – Din în- + broboană.

A SE ÎMBROBONÍ pers. 3 se ~éște intranz. reg. 1) (mai ales despre sudoare) A căpăta aspect de broboane; a se transforma în broboane. 2) (despre frunte, față) A se acoperi cu broboane de sudoare. [Sil. îm-bro-] /în + broboană

*brobonéz v. tr. (d. broboană). Acoper cu broboane: o sudoare rece îĭ brobonă fruntea. V. refl. Fruntea i se brobonase de sudoare. – Și îmbr-. V. boboșez și buburez.