ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn.

ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn.

ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împestrița, a înflora. Fînul de leandră, de mărgărintă... se mișca ușor în valuri, ca o pînză îmbrebenată cu flori. DELAVRANCEA, S. 59.

îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză

îmbrebená vb., ind. prez. 1 sg. îmbrebenéz, 3 sg. și pl. îmbrebeneáză

îmbrebenéz v. tr. (d. brebenel orĭ din îmbrobonez). Munt. Împodobesc, ornez: a-țĭ îmbrebena păru cu florĭ.