Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru îmbrăca

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).
ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A-și pune hainele, a se acoperi cu haine, rufe etc., potrivindu-și-le pe corp. Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. (Fig.) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Tranz. (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte) Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. (Complementul indică o persoană) Mama își îmbracă copiii. ♦ A purta haine de o anumită croială, calitate etc. Se îmbracă simplu. 2. Tranz. A lucra hainele necesare cuiva sau pînzeturile necesare într-o gospodărie. Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. ◊ Refl. Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. ♦ A procura cuiva hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. 3. Tranz. A acoperi, a înveli. Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. ◊ Fig. Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. (Cu inversarea construcției) Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Refl. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. ♦ (Cu privire la pernă, plapumă) A înfăța. ♦ (Cu privire la cărți, caiete) A înveli cu hîrtie (pentru a păstra curat). ♦ (Cu privire la icoane, arme etc., urmat de determinări ca: «în aur», «în argint» etc.) A acoperi cu un metal prețios; a fereca (1). Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67.
îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă
îmbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrác, 3 sg. și pl. îmbrácă
ÎMBRĂCÁ vb. 1. a se echipa, a se înveșmânta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. v. înfăța. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca.
A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca
îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát), vb.1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat.
A ÎMBRĂCÁ îmbrác tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (ființe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) și fig. A asigura cu un înveliș extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare
îmbrăcà v. 1. a (și) pune hainele; 2. a da haine: a îmbrăca pe cei săraci; 3. fig. a acoperi: câmpia s’a îmbrăcat în verde. [Lat. vulg. IMBRACCARE, cu sensul generalizat (primitiv: a pune bracile)].
îmbrác, a -ăcá v. tr. (lat. bracatus, îmbrăcat cu bracae, șalvarĭ galicĭ; it. brache, cu verbu imbracare; fr. brayes, sp. pg. braga; alb. brekă. V. brăcie). Acoper în haĭne, pun haĭne: a îmbrăca un copil. Daŭ haĭne: a îmbrăca un sărac. Acoper peste tot: a îmbrăca un vapor în fer. V. refl. Îmĭ pun o haĭnă: mă îmbrac cu surtucu. – Și a îmbrăca surtucu (ca germ. den Rock anziehen), ceĭa ce nu e recomandabil.
ÎMBRĂCA vb. 1. a se echipa, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. a înfăța. (A ~ o pernă.) 5. a capitona, a tapisa. (A ~ un fotoliu.) 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. a fereca. (A ~ un obiect în argint.)
a îmbrăca în lumină expr. (în televiziune, cinematografie) a pregăti filmarea unui cadru.
A SE ÎMBRĂCA ELEGANT a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv.
a se îmbrăca huidumește expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor.
FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.

îmbrăca dex online | sinonim

îmbrăca definitie

Intrare: îmbrăca
îmbrăca verb grupa I conjugarea I